hălălăire definitie

8 definiții pentru hălălăire

HĂLĂLĂÍ, hălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A face gălăgie, larmă. – Formație onomatopeică.
HĂLĂLĂÍ, hălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A face gălăgie, larmă. – Formație onomatopeică.
hălălăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălălăiésc, imperf. 3 sg. hălălăiá; conj. prez. 3 să hălălăiáscă
hălălăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălălăiésc, imperf. 3 sg. hălălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hălălăiáscă
HĂLĂLĂÍ vb. v. lărmui.
A HĂLĂLĂÍ ~iésc intranz. pop. A face gălăgie. /Onomat.
hălălăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu hăulesc, aleleĭ). Vest. Fam. Vorbesc tare, strig: un cîrd de țăranĭ hălălăind (Cl. 1910, 545).
hălălăi vb. v. LĂRMUI.

hălălăire dex

Intrare: hălălăi
hălălăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hălălăire
hălălăire infinitiv lung