hălălăi definitie

22 definiții pentru hălălăi

HALALÁIE s. f. v. hălălaie.
HĂLĂLÁIE, hălălăi, s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi.
HĂLĂLĂÍ, hălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A face gălăgie, larmă. – Formație onomatopeică.
HALALÁIE s. f. v. hălălaie.
HĂLĂLÁIE s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi.
HĂLĂLĂÍ, hălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A face gălăgie, larmă. – Formație onomatopeică.
HALALÁIE s. f. v. hălălaie.
HĂLĂLÁIE s. f. Zgomot, gălăgie, larmă, hărmălaie, zarvă, tărăboi. Unde îmi începură o ceartă și o hălălaie între dînșii. ISPIRESCU, L. 375. – Variantă: halaláie (CARAGIALE, O. VII 439) s. f.
!hălăláie (pop.) s. f., art. hălăláia, g.-d. art. hălălắii; pl. hălălắi
hălălăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălălăiésc, imperf. 3 sg. hălălăiá; conj. prez. 3 să hălălăiáscă
hălăláie s. f. (sil. -la-ie), art. hălăláia
hălălăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălălăiésc, imperf. 3 sg. hălălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hălălăiáscă
HĂLĂLÁIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
HĂLĂLĂÍ vb. v. lărmui.
A HĂLĂLĂÍ ~iésc intranz. pop. A face gălăgie. /Onomat.
hălălaie f. larmă mare: începură o ceartă și o hălălaie ISP. [Onomatopee: halala!].
halaláĭe, V. hălăláĭe.
hălăláĭe f. (imit.). Huĭet infernal, tămbălăŭ, hălămujdie, hărmalaĭe. – Și hala-.
hălălăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu hăulesc, aleleĭ). Vest. Fam. Vorbesc tare, strig: un cîrd de țăranĭ hălălăind (Cl. 1910, 545).
hălălaie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.
hălălăi vb. v. LĂRMUI.
HĂLĂLĂI, ard. (Viciu 16), < subst. hălălae (larmă) sau < magh. halál „moarte”.

hălălăi dex

Intrare: hălălăi
hălălăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hălălaie
hălălaie substantiv feminin
halalaie substantiv feminin
halalaie substantiv feminin
Intrare: Hălălăi
Hălălăi