Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru h─âituire

H─éITU├Ź, h─âituiesc, vb. IV. 1. Intranz. ╚Öi tranz. A st├órni, a goni v├ónatul spre v├ón─âtori. 2. Tranz. A goni, a m├óna animalele domestice. ÔÖŽ Fig. A urm─âri, a fug─âri pe cineva (ca pe un animal s─âlbatic), pentru a-i face r─âu. 3. Tranz. A cutreiera, a str─âbate o regiune, un loc, urm─ârind pe cineva. ÔÇô Din magh. hajtani.
H─éITU├Ź, h─âituiesc, vb. IV. 1. Intranz. ╚Öi tranz. A st├órni, a goni v├ónatul spre v├ón─âtori. 2. Tranz. A goni, a m├óna animalele domestice. ÔÖŽ Fig. A urm─âri, a fug─âri pe cineva (ca pe un animal s─âlbatic), pentru a-i face r─âu. 3. Tranz. A cutreiera, a str─âbate o regiune, un loc, urm─ârind pe cineva. ÔÇô Din magh. hajtani.
H─éITU├Ź, h─âituiesc, vb. IV. 1. Intranz. A st├«rni, a goni v├«natul spre v├«n─âtori. S-au apucat... la h─âituit ╚Öi h─âituind a╚Öa c├«t au h─âituit, au s─ârit un iepure s─âlbatic. SBIERA, P. 145. 2. Tranz. (Cu privire la animale domestice) A goni, a m├«na, a alunga. Le-au poruncit... s─â caute iapa babei ╚Öi afl├«ndu-o, s-o h─âituiasc─â-ncoace. SBIERA, P. 58. ÔÖŽ Fig. (Cu privire la oameni) A urm─âri, a fug─âri. Asemenea om se cuvine s─â fie h─âituit ca un lup ├«n codru. SADOVEANU, Z. C. 252. H─âituit de potir─â ca o fiar─â s─âlbatic─â ╚Öi prins de-a doua oar─â el fu sp├«nzurat ├«n c├«mpul de la Frumoasa. ALECSANDRI, P. P. 260. 3. Tranz. (Complementul indic─â un loc, o regiune) A cutreiera, a str─âbate, c─âut├«nd sau urm─ârind pe cineva. Ispravnicu!... ├«i cat─â ca iarba de leac. Ast─â-noapte el o mas peste deal, cu o ceat─â de slujitori de cei noi, de jandari, ╚Öi are de g├«nd s─â h─âituiasc─â to╚Ťi mun╚Ťii. ALECSANDRI, T. 217. ÔÇô Pronun╚Ťat: h─âi-.
h─âitu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. h─âitui├ęsc, imperf. 3 sg. h─âitui├í; conj. prez. 3 s─â h─âitui├ísc─â
h─âitu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. h─âitui├ęsc, imperf. 3 sg. h─âitui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. h─âitui├ísc─â
H─éITU├Ź vb. 1. a goni, a scorni, a st├órni, (pop.) a zgorni. (A ~ v├ónatul din b├órlog.) 2. v. fug─âri.
H─éITU├ŹRE s. 1. b─âtaie, goan─â, gonire, h─âituial─â, scornire, st├órnire, (pop.) zgornire. (~ v├ónatului din b├órlog.) 2. v. fug─ârire.
A H─éITU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) (animale domestice) A face s─â mearg─â (├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie), alung├ónd din urm─â; a goni. 2) fam. (persoane) A urm─âri permanent cu scopul de a face un r─âu; a prigoni cu insisten╚Ť─â. [Sil. h─âi-tu-i] /<ung. hajtani
h─âitu├Č v. 1. a scotoci o p─âdure spre a sgorni v├ónatul; 2. fig. a urm─âri cu ├«nver╚Öunare: are de g├ónd s─â h─âitueasc─â to╚Ťi mun╚Ťii AL. [V. hait─â].
h─â─ştu─ş├ęsc v. tr. ╚Öi intr. (ung. hajtan─ş, a ├«mpinge, a scorni din culcu╚Ö, de unde ╚Öi rut. ha─ştuv├íti ╚Öi s├«rb. h├íjkati. V. h├«tc├«─ş). Alung din culcu╚Ö, urm─âresc, izgonesc: M─â h─â─ştu─şe╚Öte frate-me┼ş (Sadov. VR. 1924, 1, 9). Fig. Cutre─şer, scotocesc. V. hurcu─şesc.
HĂITUI vb. 1. a goni, a scorni, a stîrni, (pop.) a zgorni. (A ~ vînatul din bîrlog.) 2. a fugări, a urmări, (rar) a prigoni, (înv. și reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păfuga, a poteri. (L-a ~ pe dușman pînă la rîu.)
HĂITUIRE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din bîrlog.) 2. fugărire, hăituială, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)

H─âituire dex online | sinonim

H─âituire definitie

Intrare: h─âitui
h─âitui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: h─âituire
h─âituire substantiv feminin