hăituială definitie

9 definiții pentru hăituială

HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat. [Pr.: -tu-ia-] – Hăitui + suf. -eală.
HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat. [Pr.: -tu-ia-] – Hăitui + suf. -eală.
HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui (1); goană după vînat; bătaie (II 1). Unii armați cu bețe pentru hăituială, alții cu puști pentru vînat. La TDRG. – Pronunțat: hăi-.
hăituiálă s. f., g.-d. art. hăituiélii; pl. hăituiéli
hăituiálă s.f., g.-d. art. hăituiélii; pl. hăituiéli
HĂITUIÁLĂ s. 1. v. hăituire. 2. fugărire, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)
hăitueală f. goană vânătorească.
hăĭtuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a hăitui, goană.
HĂITUIA s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din bîrlog.) 2. fugărire, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)

hăituială dex

Intrare: hăituială
hăituială substantiv feminin