HĂITÚȘCĂ, hăituște, s. f. (Fam.) Fată cu purtări rele, desfrânate. – Haită + suf. -ușcă.

HĂITÚȘCĂ, hăituște, s. f. Fată cu purtări rele, desfrânate. – Haită + suf. -ușcă.

HĂITÚȘCĂ, hăituște, s. f. Fată șireată și frumoasă; ștrengărită. Vinovată mai ales trebuie să fie hăitușca asta de fată care trage cu coada ochiului în toate părțile. SADOVEANU, B. 18. – Pronunțat: hăi-.

hăitúșcă (fam.) s. f., g.-d. art. hăitúștei; pl. hăitúște

hăitúșcă s. f., g.-d. art. hăitúștei; pl. hăitúște