hăire definitie

2 intrări

10 definiții pentru hăire

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1.
HĂÍRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi2 și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. – V. hăi2.
HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.
HĂÍRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi2 și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. – V. hăi2.
HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le «hăi!»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.
HĂÍRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. Alți surugii, tot atît de copilandri... spărgeau întunericul cu hăirile lor. MACEDONSKI, O. III 19.
hăíre (reg.) s. f., g.-d. art. hăírii; pl. hăíri
hăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăiáscă
hăíre s. f. (sil. hă-i-), g.-d. art. hăírii; pl. hăíri
A HĂÍ ~iésc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuș, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. /Din hăi

hăire dex

Intrare: hăi (vb.)
hăi vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hăire
hăire substantiv feminin
  • silabisire: hă-i-