Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru hădărău

HĂDĂRẮU, hădăraie, s. n. Hădărag (2). – Din magh. hadaró.
HĂDĂRẮU, hădăraie, s. n. Hădărag (2). – Din magh. hadaró.
hădărắu (reg.) s. n., art. hădărắul; pl. hădăráie
hădărău (piesă de moară) s. n., art. hădărăul; pl. hădăráie
HĂDĂRĂU s. v. jug, jujeu.
hădărag m. 1. Tr. bățul scurt și gros al îmblăciului: fagi subțiri de hădăragi POP.; 2. Mold. lemnul volocului de care trag pescarii; 3. Mold. titirezul morii. [Și hădărău: ung. HADARÓ].
hadarág n., pl. e (ung. hadaró, pl. rók, umblăciŭ, om care vorbește prea răpede. V. hondrănesc). Bățu cel mic al umblăciuluĭ. La moară, bățu care izbește în teĭcă. Cĭomag gros. – În Trans. hădărag și (Șez. 37, 128) hătărag, în Arg. și hădărăŭ, pl. ăĭe. V. meliță și posadă.
hădărág și -rắŭ, V. hadarag.
hădărău s. v. JUG. JUJEU.
Hădăr/ău, -ugă v. Hadarag 2, 3.

Hădărău dex online | sinonim

Hădărău definitie

Intrare: hădărău
hădărău substantiv neutru
Intrare: Hădărău
Hădărău