10 definiții pentru hădărău
HĂDĂRẮU, hădăraie,
s. n. Hădărag (
2). – Din
magh. hadaró. HĂDĂRẮU, hădăraie,
s. n. Hădărag (
2). – Din
magh. hadaró. hădărắu (
reg.)
s. n.,
art. hădărắul;
pl. hădăráie
hădărău (piesă de moară) s. n., art. hădărăul; pl. hădăráie HĂDĂRĂU s. v. jug, jujeu. hădărag m.
1. Tr. bățul scurt și gros al îmblăciului: fagi subțiri de hădăragi POP.;
2. Mold. lemnul volocului de care trag pescarii;
3. Mold. titirezul morii. [Și
hădărău: ung. HADARÓ].
hadarág n., pl. e (ung. hadaró, pl. rók, umblăciŭ, om care vorbește prea răpede. V.
hondrănesc). Bățu cel mic al umblăciuluĭ. La moară, bățu care izbește în teĭcă. Cĭomag gros. – În Trans.
hădărag și (Șez. 37, 128)
hătărag, în Arg. și
hădărăŭ, pl. ăĭe. V.
meliță și
posadă. hădărág și
-rắŭ, V.
hadarag. hădărău s. v. JUG. JUJEU. Hădăr/ău, -ugă v. Hadarag 2, 3. Hădărău dex online | sinonim
Hădărău definitie
Intrare: hădărău
hădărău substantiv neutru