12 definiții pentru hăcui
HĂCUÍ, hăcuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din
germ. hacken. HĂCUÍ, hăcuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din
germ. hacken. HĂCUÍ, hăcuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Mold.) A tăia în bucăți (mici), a toca mărunt; a sfîrteca, a ciopîrți. Hăcuia trupul bouțului în sferturi. MIHALE, O. 509. Ba, dacă nu mă înșel, tot singur hăcuii pe palmă cîteva fire de mărar și le aruncai pe toate în apa care clocotea. HOGAȘ, M. N. 84. De pe cal mi-l trînteam Și gîtul i-l hăcuiam. ȘEZ. v 94. ◊
Intranz. (Rar) Mezinul se bătea ca un nebun; sărea cu calul în dreapta și în stînga și hăcuia în carne. SADOVEANU, O. I 220.
hăcuí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hăcuiésc;
imperf. 3
sg. hăcuiá;
conj. prez. 3 să hăcuiáscă
hăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăcuiésc; imperf. 3 sg. hăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăcuiáscă HĂCUÍ vb. v. ciopârți, mărunți, sfârteca, sfâșia, toca. hăcuí (-uésc, hăcuít), vb. – A tăia în bucăți, a sfîrteca, a toca. Origine incertă. Pare a fi
germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în
rom. pe o filieră
sl., care nu este cunoscută.
Sec. XVII, astăzi în
Mold. și
Bucov. A HĂCUÍ ~iésc tranz. pop. (mai ales legume) A tăia în bucăți (mici); a tăia mărunt. /<germ. hacken hăcuì v. a tăia în bucăți, a tăia mărunt. [Nemț. HACKEN].
hăcuĭésc v. tr. (pe cale slavă d. germ. hacken, a hăcui, d. hacke, hîrleț, de unde și fr. hache, topor). Est. Toc carnea.
3) toc, a
-á v. intr. (d. interj. toc saŭ lat. pop. tõccare, tot onomatopeĭe; it. toccare, pv. tocar, fr. toucher, toquer, sp. pg. tocar. – El toacă, să toace). Bat toaca: popa nu toacă de doŭă orĭ pentr’o babă surdă. Clămpănesc, bat din cĭoc: barza toacă. Clămpănesc, vorbesc mult: ĭa nu maĭ toca la urechea mea, ĭa nu-mĭ toca la cap, toată ziŭa îțĭ toacă gura. V. tr. Vorbesc mult: a toca cîte’n lună și’n soare. Taĭ carnea cu satîru (saŭ cu mașina) în bucățele foarte micĭ ca să fac chiftele (în nord
hăcuĭesc): a toca carne, carne tocată. Fig. Iron. Risipesc, mănînc: șĭ-a tocat averea la chefurĭ. Ruinez, scurg de parale: prieteniĭ l-aŭ tocat.
hăcui vb. v. CIOPÎRȚI. MĂRUNȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA. TOCA. Hăcui dex online | sinonim
Hăcui definitie
Intrare: hăcui
hăcui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a