hăbucit definitie

2 intrări

7 definiții pentru hăbucit

HĂBUCÍ, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica; a rupe, a distruge. – Din hăbuc.
HĂBUCÍ, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica; a rupe, a distruge. – Din hăbuc.
HĂBUCÍ, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A strica, a rupe, a distruge.
hăbucí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbucésc, imperf. 3 sg. hăbuceá; conj. prez. 3 să hăbuceáscă
hăbucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbucésc, imperf. 3 sg. hăbuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăbuceáscă
A HĂBUCÍ ~ésc tranz. pop. A face hăbuci; a rupe în bucăți. /<Din hăbuc
hăbucésc v. tr. (d. hăbuc). Mold. Munt. Olt. Sfîșiĭ, rup hăbuc: ghete hăbucite. Fărămițesc pin surpăturĭ: teren hăbucit.

hăbucit dex

Intrare: hăbucit
hăbucire infinitiv lung
hăbucit participiu
Intrare: hăbuci
hăbuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a