hăbăucit definitie

2 intrări

9 definiții pentru hăbăucit

HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) năuci. [Pr.: -bă-u-] – Din hăbăuc.
HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) năuci. [Pr.: -bă-u-] – Din hăbăuc.
HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A năuci, a zăpăci; p. ext. a prosti.
hăbăucí (a ~) (reg.) (-bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbăucésc, imperf. 3 sg. hăbăuceá; conj. prez. 3 să hăbăuceáscă
hăbăucí vb. (sil. -bă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbăucésc, imperf. 3 sg. hăbăuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăbăuceáscă
HĂBĂUCÍ vb. v. ameți, buimăci, îndobitoci, năuci, prosti, tâmpi, zăpăci.
A SE HĂBĂUCÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni hăbăuc; a se zăpăci; a se năuci; a se buimăci. /Din hăbăuc
hăbăucésc v. tr. Prefac în hăbăuc.
hăbăuci vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. ÎNDOBITOCI. NĂUCI. PROSTI. TÎMPI. ZĂPĂCI.

hăbăucit dex

Intrare: hăbăucit
hăbăucit participiu
hăbăucire infinitiv lung
Intrare: hăbăuci
hăbăuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -bă-u-