9 definiții pentru hăbăucit
HĂBĂUCÍ, hăbăucesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) zăpăci, a (se) năuci. [
Pr.: -bă-u-] – Din
hăbăuc. HĂBĂUCÍ, hăbăucesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) zăpăci, a (se) năuci. [
Pr.: -bă-u-] – Din
hăbăuc. HĂBĂUCÍ, hăbăucesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A năuci, a zăpăci;
p. ext. a prosti.
hăbăucí (a ~) (
reg.) (-bă-u-)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hăbăucésc,
imperf. 3
sg. hăbăuceá;
conj. prez. 3 să hăbăuceáscă
hăbăucí vb. (sil. -bă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbăucésc, imperf. 3 sg. hăbăuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăbăuceáscă HĂBĂUCÍ vb. v. ameți, buimăci, îndobitoci, năuci, prosti, tâmpi, zăpăci. A SE HĂBĂUCÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni hăbăuc; a se zăpăci; a se năuci; a se buimăci. /Din hăbăuc hăbăucésc v. tr. Prefac în hăbăuc.
hăbăuci vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. ÎNDOBITOCI. NĂUCI. PROSTI. TÎMPI. ZĂPĂCI. Hăbăucit dex online | sinonim
Hăbăucit definitie
Intrare: hăbăuci
hăbăuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a