hârtie definitie

22 definiții pentru hârtie

HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.
HÂRTÍE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din substanțe organice vegetale și materiale de încleiere și de colorare, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.
HÎRTÍE, hîrtii, s. f. 1. Material special pentru scris, prezentat în formă de foi subțiri și întinse și fabricat din substanțe organice vegetale (mai ales din celuloză). Îți sînt dator de multă vreme, amicul meu, o poezie: În inimă eu ți-o scrisesem, acum ți-o scriu și pe hîrtie. MACEDONSKI, O. I 217. Își pun cîte-o țoală în spate și cîte-un coif de hîrtie în cap și cîntă... de te scot din casă. CREANGĂ, A. 39. Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. ◊ Hîrtie de calc v. calc. Hîrtie carbon v. carbon. Hîrtie cerată (sau ceruită) v. cerat. Hîrtie de filtru v. filtru. Hîrtie fotografică v. fotografic. Hîrtie milimetrică v. milimetric. Hîrtie sugativă (sau sugătoare) v. sugativă. Hîrtie velină v. velin.Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hîrtie = a scrie, a redacta (ceva). 2. Foaie de hîrtie (1) (scrisă sau tipărită). Hîrtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere. EMINESCU, N. 38. Duduca, cum văzu că scot hîrtia din buzunar, sări de se puse lîngă mine, invitînd toată adunarea a asculta. BOLINTINEANU, O. 318. Un bilet scris pe o hîrtie roză. NEGRUZZI, S. I 22. 3. (Mai ales la pl.) Scrisoare oficială (act, document etc.). Mergem la trebunal să dăm foc la hîrtiile ciocoilor. DUMITRIU, B. F. 107. Am fost întîi cu el, să-l primească la spitalul de la noi, și ne-au dat o hîrtie doftorii de-acolo, pe cum că să-l aducem aici. MIRONESCU, S. A. 32. Mai dăunăzi vine jăndaru c-o hîrtie în care se poroncea să sărbăm cu solenitate ziua onomastică a lui sfîntu... nu știu care. ALECSANDRI, T. I 245. ♦ Act oficial cu care se poate legitima cineva; legitimație. Are hîrtii în regulă? întreabă maiorul veterinar. CAMILAR, N. II 455. 4. (Și în forma hîrtie-monedă) Bilet de bancă, bancnotă. El puse la o parte trei hîrtii de cîte o mie... dar teancul hîrtiilor de douăzeci îl lăsă în portofel. SLAVICI, O. I 356.
hârtíe s. f., art. hârtía, g.-d. art. hârtíei; pl. hârtíi, art. hârtíile
hârtíe carbón s. f. + s. n.
hârtíe-monédă (înv.) s. f.
!scấrța-scấrța/scấrța-scấrța-pe-hârtíe s. m. și f., g.-d. lui scấrța-scấrța/lui scấrța-scấrța-pe-hârtíe; pl. scấrța-scấrța/ scấrța-scấrța-pe-hârtíe
hârtíe s. f., art. hârtía, g.-d. art. hârtíei; pl. hârtíi, art. hârtíile
hârtíe carbón s. f. + s. n.
hârtíe-monédă s. f.
scârța-scârța(-pe-hârtíe) s. m. invar.
HÂRTÍE s. 1. (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) papir. (O coală de hârtie.) 2. hârtie pergaminată v. pergament. 3. hârtie-carbon v. indigo. 4. v. bancnotă. 5. hârtie-monedă v. bancnotă. 6. (FIN.) hârtie de valoare = efect. 7. v. act. 8. act, document, legitimație. (Rog prezentați hârtiile!)
SCORPIA DE HÂRTÍE s. v. scorpionul de cărți.
hîrtíe (hîrtíi), s. f.1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat etc. – 2. Foaie de hîrtie. – 3. Act, document, înscris. – 4. Ban de hîrtie, bancnotă. – Mr. hîrtie. Ngr. χάρτι, pl. χαρτιά (Murnu 28; DAR), în parte prin intermediul sl. (bg., sb.) chartija. Este dublet al lui hartă. Sec. XVII; prima fabrică de hîrtie din Moldova datează din 1583, și din Muntenia din jurul anului 1640. – Der. hîrțoagă, s. f. (hîrtie, act fără valoare; mapă; cărțoi), cu suf. peiorativ -og; hîrțălog, s. n. (mapă), prin încrucișare cu terfelog (Iordan, BF, IX, 120); hîrțogărie, s. f. (birocrație).
HÂRTÍE ~i f. 1) la sing. Produs industrial fabricat din celuloză în formă de foi subțiri, destinat pentru scris, desenat, împachetat etc. ◊ A rămâne pe ~ a rămâne nerealizat. 2) pop. Document sau act cu caracter oficial. A venit o ~ de la minister. 3) înv. Comunicare scrisă și expediată cuiva; scrisoare. 4) Bilet de bancă; bancnotă. ~ de valoare. [Sil. hârtiei] /<sl. chartija
hârtie f. 1. foaie subțire fabricată din sdrențe sau din alte substanțe și servind la scris, tipar ori de înfășurat; hârtie- monedă, bilet emis de guvern și care ține loc de numerar; 2. pl. acte, documente, titluri, etc.; 3. od. chitanță de perceperea unei dări: hârtiile și sferturile nu mai aveau seamă. [Gr. bizantin HARTÍA].
hîrtíe f. (vsl. hartiĭa, d. ngr. harti, pl. hartiá, hîrtie; bg. sîrb. hartiĭa, rus. hértiĭa. V. hardughie, hartă). Foaĭe supțire făcută din peticĭ, bumbac, lemn orĭ alte substanțe ferte, redusă în pastă și întinsă și care servește la scris, tipărit, împachetat ș. a. Act, document, titlu, adeverință: am hîrtie la mînă. Odinioară, chitanță. Hîrtie-monetă, hîrtie creată de guvern ca să înlocuĭască baniĭ de metal și care are decĭ curs forțat, că purtătoru nu poate fi tot-de-a-una sigur că va obținea baniĭ de metal reprezentațĭ de hîrtie. Această monetă fictivă saŭ fiduciară, inventată de necesitate în circumstanțele cele maĭ critice și căreĭa numaĭ încrederea îĭ poate da credit durabil, nu trebuĭe confundată cu biletele de bancă, adeverințe ale uneĭ monete de aur și argint existente și care decĭ poate fi orĭ-cînd plătită purtătoruluĭ unuĭ bilet de bancă. Cînd în Francia, de la 1790 la 1796, s’a emis hîrtie-monetă de maĭ mult de 40,000,000,000 în asignate, hîrtiĭ care reprezentaŭ valoarea uneĭ mase enorme de bunurĭ naționale, deprecierea acesteĭ hîrtiĭ-monete fu așa de adîncă, în cît o păreche de cizme costaŭ 8000-10000 de francĭ, ĭar în unele localitățĭ 100 de livre (francĭ) în asignate scăzuse la 2 banĭ (centime) și ½. Această hîrtie-monetă a fost suprimată la 1797. – Ceĭ vechĭ nu știaŭ de hîrtie, iar p. scris întrebuințaŭ frunzele de palmier, scoarța arborilor, tăblițe unse cu ceară, foĭ de plumb ș. a., și în fine scoarța de papýrus (pápyros, de unde vine rom. papură și fr. papier), o trestie care crește pe malurile Niluluĭ. După cucerirea Egiptuluĭ de Romanĭ, în Grecia și’n Italia se scria aproape numai pe papyrus. Puțin în ainte de Hristos, interzicîndu-se exportu papiruluĭ în Pergam (Asia Mică), locuitoriĭ din acest oraș aŭ inventat pergamentu. De pin seculu X a apărut hîrtia de peticĭ. Dar de abea în timpu revoluțiuniĭ franceze de la 1789 fabricațiunea hîrtiiĭ șĭ-a luat avînt. În țările româneștĭ se constată o fabrică de hîrtie pe la 1768. V. bancă, bilet.
HÎRTIE s. 1. (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) papir. (O coală de ~.) 2. hîrtie pergaminată = pergament. (Ambalează mezelul în ~.) 3. hîrtie-carbon = carbon, indigo, plombagină. (~ pentru scoatere de copii.) 4. (FIN.) bancnotă, bilet de bancă, hîrtie-monedă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă. (O ~ de o sută.) 5. (FIN.) hîrtie-monedă = bancnotă, hîrtie, bilet de bancă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă. (O ~ de o sută.) 6. (FIN.) hîrtie de valoare = efect. 7. act, document, dovadă, izvor, înscris, piesă, (înv. și pop.) scris, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvod, încredințare, răvaș, sinet, teșcherea, uric, zapis. (Numeroase ~ îi atestă acest fapt istoric.) 8. act, document, legitimație. (Rog prezentați ~iile!)
scorpia de hîrtie s. v. SCORPIONUL DE CĂRȚI.
HÂRTÍE (< sl.) s. f. 1. Material care se prezintă sub formă de foi subțiri, folosit pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc.; este fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre animale, minerale, artificiale sau sintetice și de materiale de umplutură, de încleiere și de colorare. Inventată în sec. 2 de chinezul Tsai-Lun, este răspândită în sec. 6-7 în țările Asiei și abia în sec. 11-12 în Europa. Producția de h. s-a dezvoltat după apariția tiparului. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) pe hârtie = a scrie, a redacta. 2. Foaie de hârtie (1) scrisă sau tipărită. 3. Act oficial de legitimare, scrisoare, document, bancnotă etc. 4. (FIN.) H. de valoare = titlu de valoare negociabil care conferă drepturi patrimoniale, pentru deținătorii lor, conform legii și în condițiile specifice de emisiune a acestora. Cuprinde valorile mobiliare (acțiuni, obligațiuni și instrumente financiare derivate) tranzacționate pe piața financiară, efectele de comerț (cambia, biletul la ordin, warant-ul, cecul), bonurile de tezaur tranzacționate pe piața monetară și creanțele ipotecare tranzacționate pe piața ipotecară. ◊ H.-monedă = bani de hârtie. 5. (SPORT) Categorie de box folosită numai la juniori, cu o greutate a corpului între 45 și 48 kg.
HÎRTIE subst. 1. – V., mold., 1750 (Sd XI 60); spătarul Vladul Hartie (16 B I 47, 90, 97) sub infl. gr. χαρτίον 2. Hîrtești (Mus; Cotr 53) sau Hărtești, Hîrtiești și odată scris chiar Hierăști, sat în Muscel (Cat).
scârța-scârța pe hârtie expr. 1. (peior.) funcționar. 2. autor de literatură de slabă calitate.

hârtie dex

Intrare: hârtie
hârtie substantiv feminin
Intrare: Hârtie
Hârtie
Intrare: hârtie-monedă
hârtie-monedă (numai) singular substantiv feminin
hârtie-monetă (numai) singular substantiv feminin