hârțog definitie

13 definiții pentru hârțog

HÂRȚOÁGĂ, hârțoage, s. f. (Depr.) Hârtie scrisă, document, act (vechi sau fără valoare). [Var.: hârțóg s. n.] – Din hârtie.
HÂRȚÓG s. n. v. hârțoagă.
HÂRȚOÁGĂ, hârțoage, s. f. (Depr.) Hârtie scrisă, document, act (vechi sau fără valoare). [Var.: hârțóg s. n.] – Din hârtie.
HÂRȚÓG s. n. V. hârțoagă.
HÎRȚOÁGĂ, hîrțoage, s. f. (Mai ales la pl.; cu sens ironic sau depreciativ) Hîrtie scrisă, document sau act (de obicei vechi sau fără valoare). Halal! Eu vorbesc și tu-ți bagi nasu-n hîrțoage, arde-le-ar focul gheenei pe cine le-o mai născocit. C. PETRESCU, R. DR. 17. Uite colea cîte mă așteaptă! adăugă arătînd spre un teanc de hîrțoage. REBREANU, R. I 111. Am, ian așa, un teanc de hîrțoage afumate. ALECSANDRI, T. 256. – Variantă: hîrțóg (CAMILAR, N. II 420) s. n.
HÎRȚÓG s. n. v. hîrțoagă.
hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge
hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge
HÂRȚOÁGĂ s. terfelog.
HÂRȚOÁGĂ ~ge f. peior. Hârtie scrisă (document, act etc.), lipsită de valoare. Un teanc de ~ge. [G.-D. hârțoagei] /hârtie + suf. ~oagă
hârțoagă f. pl. hârtii, acte (ironic): am un teanc de hârțoage afumate AL.
hîrțoágă (oa dift.) f., pl. e (din hrisoave, *hîrsoave. *hîrsoage, apoĭ hîrțoage, după hodoroagă, mîrțoagă). Mold. Fam. Pl. Hîrtiĭ multe și vechĭ (acte, documente ș. a.): moșneagu scoase niște hîrțoage ca să arăte că el e stăpînu viiĭ. – În Munt. cu înț. de „mîrțoagă”. V. taftalog.
HÎRȚOA s. terfelog.

hârțog dex

Intrare: hârțoagă
hârțoagă substantiv feminin
hârțog