hândichi definitie

16 definiții pentru hândichi

HÂNDÍCHI s. n. v. hindichi.
HINDÍCHI, hindichiuri, s. n. (Reg.) Șanț; tranșee. [Var.: hândíchi s. n.] – Din tc. hendek.
HÂNDÍCHI s. n. V. hindichi.
HINDÍCHI, hindichiuri, s. n. (Reg.) Șanț; tranșee. [Var.: hândíchi s. n.] – Din tc. hendek.
HINDÍCHI, hindichiuri, s. n. (Mold., învechit) Șanț. S-au ridicat de după un hindichi oameni înarmați, au dat năvală, au apucat cei patru cai răsturnîndu-i. SADOVEANU, E. J. 406. – Variantă: hîndíchi (CONTEMPORANUL, III 782) s. n.
HÎNDÍCHI s. n. v. hindichi.
hindíchi (reg.) (-dichi) s. n., pl. hindíchiuri
hindíchi s. n. (sil. -dichi), pl. hindíchiuri
HINDÍCHI s. v. șanț.
hindíchi (hindíchiuri), s. n. – Șanț, tranșee. – Var. hendechi. Tc. hendek (Șeineanu, II, 216; Lokotsch 812), cf. bg., sb. hendek. Sec. XVIII, înv.
HINDÍCHI ~uri n. pop. Șanț îngust și puțin adânc. /<turc. hendek
hindíchi, hindíchiuri, s.n. (reg.) 1. (înv.) șanț de apărare, tranșee, meterez. 2. jgheabul teascului de struguri.
hindichiu n. Mold. 1. șanț: pe malul hindichiului; 2. gârliciul teascului de struguri. [Turc. HENDEK].
hindíchĭ și (maĭ vechĭ) hendéchĭ n., pl. urĭ (turc. ar. hendek, handak; ngr. hantáki, pron. handáki; sîrb. hendek, endek). Est. Rar azĭ. Șanț: hindichĭu luĭ Traĭan (valu luĭ Traĭan). – În Mold. sud. hindichĭ și hîndichĭ.
hîndíchĭ, V. hindichĭ.
hindichi s. v. ȘANȚ.

hândichi dex

Intrare: hindichi
hândichi
hindichi substantiv neutru
  • silabisire: -dichi