4 definiții pentru hârjiire
HÎRȘÎÍ, hî́rșîi și hîrșîiesc,
vb. IV.
Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin
prep. «cu») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊
Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊
Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante:
hîrșií, hîrjií vb. IV.
HÂRJIÍ vb. IV.
v. hârșâi. HÂRJIÍRE s. f. v.
hârjii. [DLRM]
Hârjiire dex online | sinonim
Hârjiire definitie
Intrare: hârjii
hârjii verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a