hârdău definitie

14 definiții pentru hârdău

HÂRDẮU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.
HÂRDĂU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, întrebuințat la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.
HÎRDẮU, hîrdaie, s. n. Vas de diferite mărimi, făcut din doage de lemn, care servește la păstrarea sau transportarea lichidelor și a altor materii. V. butoi, ciubăr, saca. Cărau cu hîrdaiele apă de la puțul din răspîntie. I. BOTEZ, ȘC. 24. Iarna, hîrdaiele cu leandri erau înghesuite în sală. BASSARABESCU, V. 54. Spălă vasele, precum și vedrele și hîrdaiele in care adunau ciobanii laptele. ISPIRESCU, L. 397. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hîrdău (sau la hîrdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta pe cineva. Pe cine trebuia să-l turnăm la hîrdău, l-am turnat. PAS, Z. IV 256. Am pus mîna pe d. Cațavencu... L-am turnat la hîrdăul lui Petrache. CARAGIALE, O. I 127. ♦ Cantitate care intră într-un hîrdău.
hârdắu s. n., art. hârdắul; pl. hârdáie
hârdău s. n., art. hârdăul; pl. hârdáie
HÂRDĂU s. ciubăr, (Transilv.) pârlău, (Transilv. și Ban.) șaf, (prin Transilv.) șiroadă, (Ban., Transilv. și Olt.) șofei, (Transilv.) șofel. (Un ~ plin cu apă.)
HÂRDĂU s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.
hârdắu (hârdáie), s. n. – Vas din doage din lemn, ciubăr. – Var. (Trans.) hurdoi. Mag. hordó (Miklosich, Fremdw., 75; Cihac, II, 505; Galdi, Dict., 91), cf. sb. ardov. – Der. hîrgău, s. n. (Mold., oală, cratiță).
HÂRDẮU ~áie n. Vas mare de formă cilindrică, din doage cercuite, cu două torți, folosit la păstrarea sau transportarea lichidelor și a altor materiale; ciubăr. A căra apa cu ~ăul. /<ung. hordó
hârdău n. ciubăr (care ține dela 4-6 cofe). [Ung. HORDÓ].
hîrdắŭ (vest) și hordắŭ (Maram.) n., pl. ăĭe (ung. hordó, butoĭ, de unde și sîrb. ardoy, hàrdoy, bg. vordoy, rut. hordoy). Cĭubăr.
hîrdău s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.
HÎRDĂU s. ciubăr, (Transilv.) pîrlău, (Transilv. și Ban.) șaf, (prin Transilv.) șiroadă, (Ban., Transilv. și Olt.) șofei, (Transilv.) șofel. (Un ~ plin cu apă.)
hârdău, hârdaie s. n. (intl., înv.) închisoare, penitenciar.

hârdău dex

Intrare: hârdău
hârdău substantiv neutru