hârbareț definitie

11 definiții pentru hârbareț

HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.
HÎRBÁREȚ, -IȚĂ, hîrbareți, -ițe, adj. 1. Pofticios, care gustă din toate mîncările (din toate farfuriile). Care de care mai năstrușnic, mai hîrbareț, mai hămisit. SLAVICI, la TDRG. 2. Hoinar; hîrbar. Ei hîrbareți vor să fie, Noi credință să păzim. NEGRUZZI, S. III 16.
HÂRBÁREȚ, -IȚĂ, hârbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din hârb + suf. -areț.
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețe
hârbáreț adj. m., pl. hârbáreți; f. sg. hârbáreță, pl. hârbárețe
HÂRBÁREȚ s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat.
hărbar(eț) a. lacom, desfrânat; să umble prin sat hârbar PANN; ei hârbareți vor să fie NEGR. [Origină necunoscută].
hîrbár (Munt.) și hîrbáreț (Mold.), adj. Căruĭa-ĭ place să umble pin hîrburĭ (pin oalele cu mîncare) ca să linchească, lacom.
hîrbareț s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

hârbareț dex

Intrare: hârbareț (fem. -iță)
hârbareț fem. -iță
Intrare: hârbareț (fem. -eță)
hârbareț fem. -eță adjectiv