HÂRȚ s. v. guzgan, șobolan. hîrț (-ți), s. m. – Șoarece.
Mag. heréc „șoarece”(DAR). În Banat. –
Der. hîrciog,
s. m. (șobolan; hamster, Cricetus frumentarius), din
mag. hörcsög (DAR; Gáldi, Dict., 91),
cf. sb. hrčak (Miklosich, Slaw. Elem., 51).
hârț... scârț! int. ce redă sgomotul unei trageri alternative: când să suie carul... hârț! încolo, scârț! încolo, carul se da înapoi CR.
arț și
harț n., pl. urĭ, și (maĭ vechĭ)
arțĭ și
harțĭ m. pl. (prescurtat din Arțivur și -urț, numele cîneluĭ căruĭa, după credința poporuluĭ, se închină Armeniĭ și poreclă dată Armenilor, d. ngr. Artzivúrtzi, mgr. Artzivúrion, ĭar acesta d. arm. aračayork, timpu din aintea postuluĭ mare. A mînca de frupt Mercurea și Vinerea „ca un cîne” înseamnă „a te spurca”, ca adoratoriĭ cîneluĭ). Munt. Timpu cînd se mănîncă carne și Mercurea, și Vinerea, ca’n săptămîna a zecea înainte de Paște, a brînzeĭ (cînd nu se mănîncă carne, dar, se mănîncă lapte și oŭă), a Pașteluĭ, a Rusaliilor și de la Crăcĭun pînă la Bobotează: A mînca harț orĭ de harț, a nu ținea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Săptămîniĭ albe saŭ a brînzeĭ îĭ precede o săptămînă în care se mănîncă vrîstat; această săptămînă se cheamă hirța. În aintea hirțeĭ e cîrneleaga. Tot cîrneleagă e și săptămîna întîĭa după Crăcĭun. Cînd cîșlegile țin numaĭ cincĭ săptămînĭ, avem săptămîna întîĭa cîrneleagă, a doŭa hirță, a treia cîrneleagă, a patra hirță, ĭar a cincea a brînzei”. – Vechĭ și
hîrț, pl. urĭ. În Mold.
hîrță, pl.
e. 1) hîrț m. (ung. heréc, guzgan. V.
hîrcĭog). Ban. Șoarice.
2) hîrț și
hî́rța-hî́rța, interj. care arată huĭetu tăĭeriĭ buruĭenilor cu coasa ș. a. (rudă cu hîț, fîț, hîrștĭ și cu ung. hercehurca, hîrța-hîrța).
hîrț s. v. GUZGAN. ȘOBOLAN. săptămâna hârții s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI. Hârț dex online | sinonim
Hârț definitie
Intrare: hârț (s.m.)
hârț 1 s.m. substantiv masculin