hârâitură definitie

5 definiții pentru hârâitură

HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.
HÎRÎITÚRĂ, hîrîituri, s. f. 1. Zgomotul respirației greoaie, de om bolnav; vorbire răgușită. Cine să mai creadă în hîrîiturile unor moșnegi? CAMILAR, N. II 293. 2. Mîrîit de cîine.
hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri
hârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri

hârâitură dex

Intrare: hârâitură
hârâitură substantiv feminin
  • silabisire: -râ-i-