hârâitoare definitie

13 definiții pentru hârâitoare

HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.
HÎRÎITOÁRE, hîrîitori, s. f. Jucărie de copil cu care se produce un zgomot hîrîitor. Ai să auzi... țivloaiele și hîrîitorile copiilor și guițături de purcei. CARAGIALE, O. VII 300.
HÎRÎITÓR, -OÁRE, hîrîitori, -oare, adj. (Rar) Care hîrîie, hîrîit2. Glas hîrîitor.
hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri
hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
hârâitoáre s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri
hârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre
HÂRÂITOÁRE s. scârțâitoare. (~ pentru speriat păsările.)
HÂRÂITÓR adj. hârâit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)
hârâitoare f. jucărie ce hârăe: fluierașe și hârâitori CAR.
HÎRÎITOARE s. scîrțîitoare. (~ pentru speriat păsările.)
HÎRÎITOR adj. hîrîit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

hârâitoare dex

Intrare: hârâitoare
hârâitoare substantiv feminin
  • silabisire: -râ-i-
Intrare: hârâitor
hârâitor adjectiv
  • silabisire: -râ-i-