HÂNDÍCHI s. n. v. hindichi.

HINDÍCHI, hindichiuri, s. n. (Reg.) Șanț; tranșee. [Var.: hândíchi s. n.] – Din tc. hendek.

HÂNDÍCHI s. n. V. hindichi.

HINDÍCHI, hindichiuri, s. n. (Reg.) Șanț; tranșee. [Var.: hândíchi s. n.] – Din tc. hendek.

HINDÍCHI, hindichiuri, s. n. (Mold., învechit) Șanț. S-au ridicat de după un hindichi oameni înarmați, au dat năvală, au apucat cei patru cai răsturnîndu-i. SADOVEANU, E. J. 406. – Variantă: hîndíchi (CONTEMPORANUL, III 782) s. n.

HÎNDÍCHI s. n. v. hindichi.

hindíchi (reg.) (-dichi) s. n., pl. hindíchiuri

hindíchi s. n. (sil. -dichi), pl. hindíchiuri

HINDÍCHI s. v. șanț.

hindíchi (hindíchiuri), s. n. – Șanț, tranșee. – Var. hendechi. Tc. hendek (Șeineanu, II, 216; Lokotsch 812), cf. bg., sb. hendek. Sec. XVIII, înv.

HINDÍCHI ~uri n. pop. Șanț îngust și puțin adânc. /<turc. hendek

hindíchi, hindíchiuri, s.n. (reg.) 1. (înv.) șanț de apărare, tranșee, meterez. 2. jgheabul teascului de struguri.

hindichiu n. Mold. 1. șanț: pe malul hindichiului; 2. gârliciul teascului de struguri. [Turc. HENDEK].

hindíchĭ și (maĭ vechĭ) hendéchĭ n., pl. urĭ (turc. ar. hendek, handak; ngr. hantáki, pron. handáki; sîrb. hendek, endek). Est. Rar azĭ. Șanț: hindichĭu luĭ Traĭan (valu luĭ Traĭan). – În Mold. sud. hindichĭ și hîndichĭ.

hîndíchĭ, V. hindichĭ.

hindichi s. v. ȘANȚ.