hânțău definitie

8 definiții pentru hânțău

HÂNȚẮU, hânțaie, s. n. (Pop.) Bancă cu clește de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucățile de lemn din care face spițele. – Et. nec.
HÂNȚĂU, hânțaie, s. n. Bancă cu clește de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucățile de lemn din care face spițele. – Et. nec.
HÎNȚẮU, hînțăuri, s. n. Unealtă a rotarului servind la fixarea bucăților de lemn din care se fac spițele.
HÂNȚĂU, hânțăuri, s. n. Unealtă a rotarului servind la fixarea bucăților de lemn din care se fac spițele.
hânțắu (pop.) s. n., art. hânțắul; pl. hânțáie
hânțău s.n., art. hânțăul; pl. hânțáie
HÂNȚĂU s. v. cobilă.
hînțău s. v. COBILĂ.

hânțău dex

Intrare: hânțău
hânțău