HẤLPAV, -Ă adj. v. hulpav.

HẤLPOV, -Ă adj. v. hulpav.

HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti.

HÂLPAV, -Ă adj. V. hulpav.

HÂLPOV, -Ă adj. V. hulpav.

HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hâlpav, -ă, hâlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti.

HÎ́LPAV, -Ă adj. v. hulpav.

HÎ́LPOV, -Ă adj. v. hulpav.

HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Despre oameni) Lacom, nesățios la mîncare; (despre manifestările lor) care reflectă lăcomia. Tudorache așteaptă flămînd, cu priviri hulpave. STANCU, D. 85. ◊ Fig. Bufnește vîntul hulpav și ascuțit ca briciul. LESNEA. I. 68. – Variante: (Mold.) hî́lpav, -ă (CREANGĂ, P. 225), hî́lpov, -ă (CREANGĂ, P. 32) adj.

húlpav (reg.) adj. m., pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpave

húlpav adj. m., pl. húlpavi; f. sg. húlpavă, pl. húlpave

HÚLPAV adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.

HÚLPAV ~ă (~i, ~e) Care mănâncă și bea peste măsură; lacom la mâncare; mâncăcios. /cf. bulg. hlapam, sb. hlapiti

hâlpav a. și adv. Mold. lacom: lupul începe a mânca hâlpav CR. [Și hulpav: cf. hulpe = vulpe].

hulpav a. și adv. V. hâlpav.

hî́lpav, húlpav, hlúpav, glúpav, lúpav și hî́ltav, -ă adj. (rudă cu sîrb. lapav, mlăștinos, nsl. hlápati, a înghiți lacom, ceh. chltavý, lacom, rus. hlebáti, a sorbi, bg. glúpav, timp, ș. a. V. gît, gălătuc, lapoviță. Bern. 1, 387). Nord și est. Foarte lacom. Adv. Cu mare lăcomie. – Și hîlpov (ca gîrbov îld. gîrbav). La Moxa hlap, în Gorj haláp.

húlpav, V. hîlpav.

hulpav adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂȚIOS. POFTICIOS.

hulpáv, -ă, hulpavi, -e, adj. – Lacom la mâncare; mâncăcios. – Cf. bg. hlupam, scr. hlapiti „a înghiți lacom” (DEX, MDA).