HÂITÚRĂ s. v. hernie.

hîitură s. v. HERNIE.

hâitúră, hâituri, (hâială), s.f. – (reg.) 1. (med.) Hernie; vătămătură. 2. Surpătură. ♦ (top.) Hâitură, deal în Coroieni (Vișovan, 2008); Hâiturile Barnii, teren accidentat în Drăghia (idem). – Din hâi „a se opinti” (acțiune care poate declanșa hernia) + suf. -tură (MDA).

hâitúră, hâituri, s.f. – (med.) Hernie; vătămătură. – Din hâi „a se opinti” (acțiune care poate declanșa hernia) + -tură.