HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie.

HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie.

hâdoșénie (-ni-e) s. f., art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)

hâdoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. hâdoșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (sil. -ni-i-)

HÂDOȘENÍE s. 1. v. urâțenie. 2. v. monstru.

HÎDOȘENIE s. 1. diformitate, poceală, sluțenie, urîciune, urîțenie, (rar) sluție, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urîciune, urîțenie, (pop.) hîzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta?)