hâcâi definitie

8 definiții pentru hâcâi

HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.
HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.
HÎCÎÍ, hî́cîi, vb. IV. Intranz. A sufla greu, a icni. Doi soldați bătrîni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hîcîind de osteneală după fiece lovitură de tîrnăcop. REBREANU, P. S. 11.
hâcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá; conj. prez. 3 să hấcâie
hâcâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hâcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá
HÂCÂÍ vb. v. icni.
A HÂCÂÍ hâcâi intranz. pop. A produce un sunet scurt și nearticulat, provocat de o încordare puternică sau de o durere neașteptată; a icni. /hâc + suf. ~âi
hîcîi vb. v. ICNI.

hâcâi dex

Intrare: hâcâi
hâcâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a