Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru hâțânat

HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.
HÎȚÎNÁ, hî́țîn, vb. I. 1. Tranz. A scutura puternic, a zgîlțîi. Scoală... grăi Sandu Lungu către nevastă și prinse-a o hîțîna. La TDRG. Vîntul hîțîna ușa și fereștile. VLAHUȚĂ, O. A. 136. ◊ Refl. Bombe răzlețe cădeau pe-aproape și pereții grajdului se hîțînau. CAMILAR, N. II 458. 2. Refl. A se mișca încoace și încolo; a se legăna, a se balansa. Creanga scîrțîia și trosnea... Se hîțîna ba ici, ba colea. DEȘLIU, G. 41. ◊ Tranz. Hîțînară trupul, legănîndu-l înainte de a-l lăsa în adînc. CAMILAR, N. I 84.
hâțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hấțână
hâțâná vb., ind. prez. 3 sg. hâțână
HÂȚÂNÁ vb. v. zgâlțâi.
HÂȚÂNÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.
A HÂȚÂNÁ hâțân tranz. v. A HÂȚÂI. /hâț + suf. ~âna
hățănà v. a mișca într’o parte și întralta, a clătina ușor. [V. haț!].
hî́țîĭ (Munt.) și hî́lțîĭ (Olt.), a -í, și hî́țîn (Mold.) și hî́lțîn (Munt. vest), a v. tr. (bg. hŭlcan, sughiț, rudă cu hîț, huța-huța, zgîlțîĭ, hîltîcîĭ, bîțîĭ, fîțîĭ ș. a. Cp. și cu vsl. *hvĕĭati, ceh. chviti, a hîțîna. Bern. 1, 407). Zgîlțîĭ, clatin, scutur: a hîțîna un pom, o masă (a hîlțîi în rev. I. Crg. 5, 125). V. refl. Mă clatin, mă honcăĭ (despre o masă șchĭoapă, o trăsură hodorogită). – Și húțun, a (Bihor. Șez. 37, 131).
HÎȚÎNA vb. a clătina, a hîțîi, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ bine.)
hîțîna vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA.

Hâțânat dex online | sinonim

Hâțânat definitie

Intrare: hâțâna
hâțâna verb grupa I conjugarea I
Intrare: hâțânat
hâțânat participiu