Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

53 defini╚Ťii pentru h

H, h, s. m. 1. A zecea liter─â a alfabetului limbii rom├óne. 2. Sunet notat cu aceast─â liter─â (fricativ─â laringal─â, velar─â sau palatal─â). ÔŚŐ Ora H = or─â secret─â, legat─â de momentul ├«n care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru ├«nceperea unei ac╚Ťiuni. [Pr.: ha╚Ö, h├«. ÔÇô Pl. ╚Öi: (1, n.) h-uri]
HIDROG├ëN s. n. Element chimic gazos mult mai u╚Öor dec├ót aerul, incolor, inodor, insipid ╚Öi inflamabil, care, combinat cu oxigenul ├«n anumite propor╚Ťii, formeaz─â o molecul─â de ap─â. ÔŚŐ Hidrogen fosforat = combina╚Ťie a fosforului cu hidrogenul, care se prezint─â ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfin─â. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combina╚Ťie a sulfului cu hidrogenul, care se prezint─â ca un gaz incolor, cu miros de ou─â stricate, toxic; acid sulfhidric. ÔÇô Din fr. hydrog├Ęne.
OÁRĂ3 s. f. v. oră.
├ôR─é, ore, s. f. 1. Unitate de m─âsur─â a timpului, egal─â cu a dou─âzeci ╚Öi patra parte dintr-o zi, cuprinz├ónd 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ÔŚŐ Loc. adv. Pe or─â = c├ót ╚Ťine un ceas, ├«n decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat ╚Öi pl─âtit) dup─â un tarif orar. Din or─â ├«n or─â = la intervale regulate de un ceas. Or─â de or─â = mereu, ├«ntruna. ÔÖŽ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de p─âr╚Ťi ├«n care este ├«mp─âr╚Ťit─â o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele ├«nscrise pe cadranul unui ceasornic, care marcheaz─â aceste momente. ÔŚŐ Loc. adj. De ultim─â or─â = foarte nou, recent, actual. ÔÖŽ Distan╚Ť─â, spa╚Ťiu ce se poate parcurge ├«n timp de un ceas. ÔÖŽ Durat─â de timp nedeterminat─â; timp, epoc─â; moment. ÔŚŐ Expr. La ora actual─â = ├«n prezent. 2. Timp fixat de mai ├«nainte pentru realizarea unei ac╚Ťiuni, timp dinainte stabilit c├ónd cineva poate fi primit undeva. 3. Lec╚Ťie, curs. ÔŚŐ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) medita╚Ťii. [Var.: o├ír─â s. f.] ÔÇô Din lat. hora, it. ora.
H s. m. invar. A zecea liter─â a alfabetului limbii rom├óne; sunet notat cu aceast─â liter─â (consoan─â fricativ─â laringal─â, velar─â sau palatal─â (2)). ÔŚŐ Ora H = or─â secret─â, legat─â de momentul ├«n care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru ├«nceperea unei ac╚Ťiuni. [Pr.: ha]
HIDROG├ëN s. n. Element chimic gazos mult mai u╚Öor dec├ót aerul, incolor, inodor, insipid ╚Öi inflamabil, care, combinat cu oxigenul ├«n anumite propor╚Ťii, formeaz─â o molecul─â de ap─â. ÔŚŐ Hidrogen fosforat = combina╚Ťie a fosforului cu hidrogenul, care se prezint─â ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfin─â.[1] Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combina╚Ťie a sulfului cu hidrogenul, care se prezint─â ca un gaz incolor, cu miros de ou─â stricate, toxic; acid sulfhidric. ÔÇô Din fr. hydrog├Ęne.
OÁRĂ3 s. f. v. oră.
├ôR─é, ore, s. f. 1. Unitate de m─âsur─â a timpului, egal─â cu a dou─âzeci ╚Öi patra parte dintr-o zi, cuprinz├ónd 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ÔŚŐ Loc. adv. Pe or─â = c├ót ╚Ťine un ceas, ├«n decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat ╚Öi pl─âtit) dup─â un tarif orar. Din or─â ├«n or─â = la intervale regulate de un ceas. Or─â de or─â = mereu, ├«ntruna. ÔÖŽ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de p─âr╚Ťi ├«n care este ├«mp─âr╚Ťit─â o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele ├«nscrise pe cadranul unui ceasornic, care marcheaz─â aceste momente. ÔŚŐ Loc. adj. De ultim─â or─â = foarte actual, nou de tot. ÔÖŽ Distan╚Ť─â, spa╚Ťiu care poate fi parcurs ├«n timp de un ceas. ÔÖŽ Durat─â de timp nedeterminat─â; timp, epoc─â; moment. ÔŚŐ Expr. La ora actual─â = ├«n momentul de fa╚Ť─â, ├«n prezent. 2. Timp fixat de mai ├«nainte pentru realizarea unei ac╚Ťiuni, timp dinainte hot─âr├ót c├ónd cineva poate fi primit undeva. 3. Lec╚Ťie, curs. ÔŚŐ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lec╚Ťii particulare de..., a lua (sau a da) medita╚Ťii. [Var.: o├ír─â s. f.] ÔÇô Din lat. hora, it. ora.
H s. m. invar. A noua liter─â a alfabetului ╚Öi sunetul pe care-l reprezint─â; este o consoan─â, fricativ─â surd─â, care, la ├«nceputul cuvintelor, ├«nainte de vocale (afar─â de ┬źi┬╗) e fricativ─â laringal─â, la sf├«r╚Öitul cuvintelor, precum ╚Öi ├«nainte sau dup─â consoane, e fricativ─â velar─â, iar ├«nainte de (uneori ╚Öi dup─â) ┬źi┬╗ e fricativ─â palatal─â; ├«n grupurile che, chi, ghe, ghi nu se pronun╚Ť─â, fiind numai semn grafic. ├Än ┬źham┬╗, ┬źhor─â┬╗, ┬źh┬╗ este fricativ─â laringal─â; ├«n ┬źah┬╗, ┬źm├«hnit┬╗, h┬╗ este fricativ─â velar─â; ├«n ┬źarhiv─â┬╗, ┬źh┬╗ e fricativ─â palatal─â; ├«n ┬źghind─â┬╗, ┬źchel┬╗, ┬źh┬╗ nu se pronun╚Ť─â. ÔŚŐ Ora H = or─â secret─â, ├«n leg─âtur─â cu executarea unei opera╚Ťii militare. ÔÇô Pronun╚Ťat: ha.
HIDROG├ëN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor ╚Öi insipid, care, combinat ├«n anumite propor╚Ťii cu oxigenul, formeaz─â o molecul─â de ap─â; este cel mai u╚Öor dintre toate gazele ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n industria chimic─â ╚Öi ├«n aerosta╚Ťie.
├ôR─é, ore, s. f. 1. Unitate de m─âsur─â a timpului egal─â cu a dou─âzeci ╚Öi patra parte dintr-o zi, cuprinz├«nd 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. Ferir─â ├«n aceast─â lupt─â cr├«ncen─â dou─â mii de oameni... lupta ╚Ťiind sece ore. ISPIRESCU, M. V. 42. L├«ng─â salc├«m sta-vom noi noaptea ├«ntreag─â, Ore ├«ntregi spune-╚Ťi-voi c├«t ├«mi e╚Öti drag─â. EMINESCU, O. I 231. ÔŚŐ Loc. adv. Cu orele = timp ├«ndelungat. Pe or─â = ├«n decurs de un ceas. Parcurge 20 de kilometri pe or─â. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu ora = angajat ╚Öi pl─âtit dup─â un tarif orar. Lucru cu ora. De ultim─â or─â = foarte actual, nou de tot. Ne afl─âm ├«n plin─â epoc─â de anchete ╚Öi discu╚Ťiuni ├«n leg─âtur─â cu manifest─ârile literare de ultima or─â. BACOVIA, O. 240. La ora actual─â = ├«n prezent, ├«n momentul de fa╚Ť─â. ÔÖŽ Distan╚Ť─â, ├«ntindere, spa╚Ťiu c├«t poate fi parcurs ├«n timp de un ceas. Satul se afl─â la 3 ore de Bucure╚Öti. ÔÖŽ Fiecare dintre cele 24 de p─âr╚Ťi ├«n care e ├«mp─âr╚Ťit─â o zi. La ce or─â trebuie s─â vin duminic─â la studio? BARANGA, I. 168. Venea s─â-╚Öi fac─â observa╚Ťiile astronomice pentru calculul orei. BART, E. 132. ÔÖŽ Durat─â de timp nedeterminat─â; timp, epoc─â, moment. Trecut-au ani de lacrimi ╚Öi mul╚Ťi vor trece ├«nc─â Din ora de urgie ├«n care te-am perdut! ALECSANDRI, P. I 120. Este ora n─âlucirii... un morm├«nt se dezvele╚Öte. ALEXANDRESCU, M. 14. 2. Timp, moment fixat cu exactitate de mai ├«nainte, ├«n care cineva poate fi primit undeva. Or─â de audien╚Ťe. 3. Lec╚Ťie, curs. ╚ścolarii nu mai aveau curajul s─â stea cu el ├«n clas─â ╚Öi cei mai mul╚Ťi, in orele lui, fugeau. SAHIA, N. 58. ÔŚŐ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lec╚Ťii particulare de... ÔÇô Variant─â: o├ír─â (SBIERA, P. 67, GHICA, S. A. 134) s. f.
h1 (literă) [cit. haș / hî] s. m. / s. n., pl. h / h-uri
h2 (sunet) [vit. hî] s. m., pl. h
hidrog├ęn (hi-dro-) s. n.; simb. H
├│r─â s. f., g.-d. art. ├│rei; pl. ├│re; abr. h
H, h s. m. invar. [cit. ha; în abrevieri și haș]
hidrog├ęn s. n. (sil. -dro-); simb. H
├│r─â s. f., g.-d. art. ├│rei; pl. ├│re
HIDROGÉN s. (CHIM.) hidrogen arsenios = arsină; hidrogen fosforat = fosfină; hidrogen greu v. deuteriu; hidrogen sulfurat = acid sulfhidric, (înv.) hidrogen pucioșit.
HIDROGEN PUCIO╚ś├ŹT s. v. acid sulfhidric, hidrogen sulfurat.
├ôR─é s. 1. ceas. (O ~ are 60 de minute.) 2. v. r─âstimp. 3. v. moment. 4. clas─â, curs, lec╚Ťie. (De ce ai lipsit de la ~?)
PEROXID DE HIDROGÉN s. v. apă oxigenată.
HIDROG├ëN s.n. Gaz incolor, inodor, insipid ╚Öi inflamabil, care ├«mpreun─â cu oxigenul intr─â ├«n compozi╚Ťia apei. ÔŚŐ Hidrogen greu = deuteriu; hidrogen sulfurat ÔÇô combina╚Ťie a sulfului cu hidrogenul, care se prezint─â ca un gaz incolor, r─âu mirositor, toxic; acid sulfhidric. [< fr. hydrog├Ęne, cf. gr. hydor ÔÇô ap─â, gennan ÔÇô a produce].
├ôR─é s.f. 1. Diviziune a timpului egal─â cu a dou─âzeci ╚Öi patra parte dintr-o zi; ceas. 2. Moment, timp precis (c├ónd cineva poate face ceva, poate fi primit undeva etc.). 3. Curs, lec╚Ťie (de o or─â). [< lat. hora, cf. it. ora, fr. heure].
HIDROG├ëN s. n. gaz incolor, inodor, insipid ╚Öi inflamabil, care ├«mpreun─â cu oxigenul intr─â ├«n compozi╚Ťia apei. ÔÖŽ ~ greu = deuteriu; ~ sulfurat = combina╚Ťie a sulfului cu hidrogenul, sub form─â de gaz incolor, r─âu mirositor, toxic; acid sulfhidric. (< fr. hydrog├Ęne)
├ôR─é s. f. 1. diviziune a timpului, a 24-a parte dintr-o zi; ceas. 2. timp precis (c├ónd cineva poate face ceva, poate fi primit undeva). 3. curs, lec╚Ťie (de o or─â). (< it. ora, lat. hora)
o├ír─â (├│ri), s. f. ÔÇô 1. (├Änv., rar) Or─â, ceas. ÔÇô 2. Dat─â. ÔÇô Mr., megl. oar─â. Lat. h┼Źra (Densusianu, Hlr., 223; Pu╚Öcariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. her├ź (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-╚Öi veni ├«n ori (Bucov., Trans., Banat, a-╚Öi veni ├«n fire) pare s─â aib─â la baz─â acela╚Öi cuv├«nt. ÔÇô Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (├«nv., o dat─â; c├«nd), cu a- adverbial, cf. alb. aher├ź.
HIDROG├ëN n. Gaz incolor ╚Öi inodor, inflamabil, mai u╚Öor dec├ót aerul care, ├«mpreun─â cu oxigenul, formeaz─â apa, av├ónd diferite ├«ntrebuin╚Ť─âri (├«n industria chimic─â, la sudarea ╚Öi t─âierea metalelor, ├«n energetica nuclear─â etc.). ÔŚŐ Bomb─â cu ~ bomb─â care explodeaz─â ├«n urma unei reac╚Ťii termonucleare produse ├«ntr-un mediu de hidrogen; bomb─â termonuclear─â. /<fr. hydrogene
├ôR─é ├│re f. 1) Unitate de m─âsur─â a timpului (egal─â cu a dou─âzeci ╚Öi patra parte dintr-o zi ╚Öi cuprinz├ónd 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ÔŚŐ ~ de ~ mereu, ├«ntruna. Din ~ ├«n ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ ├«n timp de o or─â. ~ academic─â 45 de minute. 2) Distan╚Ť─â care poate fi parcurs─â ├«ntr-un interval de o asemenea durat─â. Parisul se afl─â la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul nop╚Ťii (sau de la amiaz─â). Ora 10. ÔŚŐ De ultim─â ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durat─â de timp nedeterminat─â. ÔŚŐ La ora actual─â ├«n prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumit─â activitate. ÔŚŐ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitan╚Ťilor. 6) Expunere sistematic─â ╚Öi organizat─â dup─â un program a unei materii de studiu ├«ntr-o institu╚Ťie de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. ~ de literatur─â. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora
H m. a opta liter─â a alfabetului.
hidrogen n. corp simplu, gaz incolor, care, combinat cu oxigenul, arde și formează apa: cel mai ușor din toate corpurile, hidrogenul servă la umflatul baloanelor și, combinat cu carbonul, formează gazul de luminat. Hidrogenul a fost descoperit în 1781 de Cavendish.
h m. A opta liter─â a alfabetulu─ş. Reprezent─â un sunet suflat (cum face pisica speriat─â) ├«nrudit cu f ╚Öi v, precum se vede din stuf-stuh, vulpe-hulpe. ├Än limba latin─â, h se pronun╚Ťa ma─ş slab ╚Öi nÔÇÖa persistat ├«n cea rom├óneasc─â (habere-avere). ├Än cuvinte ca hulpe, hultur provine din v. ├Än unire cu c ╚Öi g, nu serve╚Öte de c├«t s─â p─âstreze acestor litere sunetu gutural, ca ├«n chem, chin, ghem, ghimpe.
*idrog├ęn n. (pref. idro- ╚Öi vgr. genn─âo, nasc). Chim. Un corp simplu gazos monovalent care, unit cu oxigenu, produce apa. A fost izolat de Cavendish la 1766. Alchimi╚Öti─ş din seculu XV ╚Ötia┼ş de el ╚Öi-l observa┼ş c├«nd turna┼ş acid sulfuric peste fer. Paracelsus ├«n sec. 16, Turquet de Mayenne ╚Öi Boyle ├«n sec. 17 constatar─â c─â e inflamabil. Lavoisier ar─ât─â la 1783 c─â face parte din compozi╚Ťiunea ape─ş ╚Öi-l numi a╚Öa. Unit cu c─ârbunele, serve╚Öte la luminat stradele. Fiind cel ma─ş u╚Öor corp (de 14 or─ş ma─ş u╚Öor ca aeru), cu el se unfl─â baloanele.
*├│r─â f., pl. e (lat. hora. V. oar─â). Ceas, a do┼ş─â-zec─ş ╚Öi patra parte dintre do┼ş─â r─âs─âritur─ş de soare. Timp, moment: ora pr├«nzulu─ş. Fig. Fam. A trece un nepl─âcut sfert de or─â, a trece un moment critic, penibil, periculos.
HIDROGEN s. (CHIM.) hidrogen arseniat = arsină; hidrogen fosforat = fosfină; hidrogen greu = deuteriu; hidrogen sulfurat = acid sulfhidric, (înv.) hidrogen pucioșit.
hidrogen pucioșit s. v. ACID SULFHIDRIC. HIDROGEN SULFURAT.
OR─é s. 1. ceas. (O ~ are 60 de minute.) 2. ceas, interval, perioad─â, r─âstimp, timp. (A a╚Öteptat o ~ bun─â p├«na s─â vin─â acela.) 3. ceas, clip─â, clipit─â, minut, moment, secund─â, timp, vreme, (rar) clipeal─â, (pop.) cirt─â, soroc, (├«nv. ╚Öi reg.) cescu╚Ť. (A sosit ~ c├«nd...) 4. clas─â, curs, lec╚Ťie. (De ce ai lipsit de la ~?)
PEROXID DE HIDROGEN s. (CHIM.) ap─â oxigenat─â.
GENERATOR DE HIDROGEN aparat care furnizeaz─â gazul necesar umplerii unor aerostate cu hidrogen.
ORA..., determinare a pozi╚Ťiei unui corp aerian lu├óndu-se ca referin╚Ť─â cadranul unui ceas, localizarea f─âc├óndu-se ├«n func╚Ťie de unghiul format de direc╚Ťia de zbor ╚Öi corpul respectiv, exprimarea pozi╚Ťiei f─âc├óndu-se ├«n ore (de la 1 la 12).
h, numele notei si*, ├«n nomenclatura alfabetic─â german─â provenit─â de la latini prin intermediul teoreticienilor din ev. med. Semnul provine din ├«ntrebuin╚Ťarea caracterului de tipar al literei H pentru B* quadratum, ÔÖ« becar*. ├Än nomenclatura alfabetic─â engl. se folose╚Öte tot B, ca la latini, pentru si. V. solmiza╚Ťie; cifraj; major; minor; mod.
o├ír─â, ori, s.f. ÔÇô 1. Or─â, ceas. 2. (reg.) Fire; ├«n expresia a-╚Öi veni ├«n oar─â/ori = a-╚Öi veni ├«n fire, a-╚Öi reveni (dup─â un moment de sl─âbiciune), a se ├«ntrema. Termen specific subdialectului maramure╚Öean (Tratat, 1984: 347). ÔÇô Lat. hora ÔÇ×or─â, ceasÔÇŁ (Scriban, DER, DEX, MDA) > rom. oar─â, or─â. Expresia a-╚Öi veni ├«n ori, pare s─â aib─â la baz─â acela╚Öi cuv├ónt (DER).
o├ír─â, ori, s.f. ÔÇô 1. Or─â, ceas. 2. Fire; ├«n expresia a-╚Öi veni ├«n oar─â/ori = a-╚Öi veni ├«n fire, a-╚Öi reveni (dup─â un moment de sl─âbiciune), a se ├«ntrema. Sens atestat ├«n Trans., Banat, Maram. ╚Öi nordul Mold. ÔÇô Lat. hora < rom. oar─â, or─â. Expresia a-╚Öi veni ├«n ori, pare s─â aib─â la baz─â acela╚Öi cuv├ónt (DER).
H s. m. invar. 1. A zecea liter─â a alfabetului limbii rom├óne; sunetul notat cu aceast─â liter─â, consoan─â constrictiv─â (sau fricativ─â) laringal─â. 2. (MUZ.) Nota╚Ťie literal─â pentru sunetul si. 3. Simbolul chimic pentru hidrogen. 4. (METR.) Simbol pentru henry.
h 1. (FIZ.) Simbol pentru constanta lui Planck (h = 6,626076 ÔÇó 10-36 JÔÇós). 2. (METR.) Simbol pentru prefixul hecto- 3. Simbol pentru or─â. 4. (GEOGR.) Simbol pentru ├«n─âl╚Ťime, diferen╚Ť─â de nivel sau altitudine deasupra nivelului m─ârii.
HIDROG├ëN (< fr. {i}; {s} hidro- + gr. gennao- ÔÇ×a produceÔÇŁ) s. n. Element chimic (H; nr. at. 1, m. at. 1,008, p. t. -259┬░C, p. f. -252,8┬░C). Gaz incolor, inodor, insipid, inflamabil, de 14,4 ori mai u╚Öor dec├ót aerul. Este foarte r─âsp├óndit, reprezent├ónd peste 70% din materia Universului. H. se g─âse╚Öte ├«n natur─â at├ót ├«n stare liber─â (├«n p─âturile superioare ale atmosferei, ├«n unele gaze naturale), c├ót ╚Öi sub form─â de combina╚Ťii (apa, substan╚Ťele organice etc.). Se combin─â cu multe elemente, form├ónd hidruri. ├Än combina╚Ťii func╚Ťioneaz─â monovalent. Se ob╚Ťine prin electroliza apei, prin descompunerea termic─â a metanului etc. Este ├«ntrebuin╚Ťat ├«n industrie, ├«n numeroase sinteze (amoniac, carburan╚Ťi etc.), precum ╚Öi, recent, ca surs─â alternativ─â de energie (automobile alimentate cu h.). A fost descoperit de H. Cavendish, ├«n 1766. ÔŚŐ H. fosforat = combina╚Ťie a fosforului cu hidrogenul. Gaz incolor, foarte toxic, este un puternic agent reduc─âtor. Sin. fosfin─â. ÔŚŐ H. greu = deuteriu. ÔŚŐ H. sulfurat = combina╚Ťie a sulfului cu hidrogenul. Gaz incolor, cu miros de ou─â stricate, toxic, ├«ntrebuin╚Ťat ca reactiv ├«n chimia analitic─â. Sin. acid sulfhidric. ÔŚŐ Bomb─â cu h. v. bomb─â.
OÁRĂ1 s. f. v. oră.
ULTIMA FORSAN (lat.) e poate ultima (or─â) ÔÇô Inscrip╚Ťie pe cadranul unor orologii. Clipa prezent─â este, poate, ultima pe care o tr─âie╚Öti.
HIDRO-1 ÔÇ×ap─â, lichid, fluid, ser, serozitate, apos, acvaticÔÇŁ. ÔŚŐ gr. hydor, hydatos ÔÇ×ap─âÔÇŁ > fr. hydro-, germ. id., engl. id. > rom. hidro-. Ôľí ~arheologie (v. arheo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â felul de via╚Ť─â ╚Öi cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor f─âcute prin s─âp─âturi sub ap─â; ~bie (v. -bie), s. f., ├«nsu╚Öire a organismelor de a tr─âi ╚Öi evolua ├«ntr-un mediu acvatic; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n hidrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â procesele biologice animale ╚Öi vegetale din mediul acvatic; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme care cresc ╚Öi se dezvolt─â ├«n mediu acvatic; ~blast (v. -blast), s. n., l─âstar acvatic; ~carpie (v. -carpie), s. f., proces de maturizare a fructelor sub ap─â; ~carpotrop (v. carpo-1, v. -trop), adj., care prezint─â mi╚Öc─âri de curbare pentru maturizarea fructelor sub ap─â; sin. hidrocarpotropic; ~carpotropic (v. carpo-1, v. -tropic), adj., hidrocarpotrop*; ~caul (v. -caul), s. n., ax sub╚Ťire chitinos, prezent la graptoli╚Ťii axonofori, care une╚Öte rabdozomii ├«ntr-o colonie complex─â; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care sufer─â de hidrocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., boal─â manifestat─â printr-o acumulare excesiv─â de lichid cefalorahidian ├«n membranele creierului; ~cel (v. -cel2), s. n., acumulare seroas─â ├«n tunica vaginal─â a testiculului; ~cenoz─â (v. -cenoz─â2), s. f., evacuare apoas─â a fecalelor; ~centru (v. -centru), s. n., regiune geografic─â bogat─â ├«n ape ╚Öi ├«n energie hidraulic─â; ~chineziterapie (hidrokineziterapie) (v. chinezi/o-, v. -terapie), s. f., tratament medical cu ajutorul mi╚Öc─ârilor ╚Öi exerci╚Ťiilor ├«n ap─â; ~cit (v. -cit), s. n., celul─â vegetal─â de acumulare ╚Öi de conducere a apei; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. -gamie), s. f., cleistogamie datorit─â dezvolt─ârii florilor ├«n mediul subacvatic; ~clinie (v. -clinie), s. f., fenomen de curbare a tulpinii sau a frunzelor sub influen╚Ťa apei; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., dilatare a veziculei biliare prin acumul─âri de lichid seros; ~coleretic (v. col/o-3, v. -eretic), adj., s. n., (medicament) care stimuleaz─â secre╚Ťia biliar─â, mai ales pe seama apei; ~core (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale c─âror fructe sau semin╚Ťe s├«nt adaptate la diseminare prin intermediul curen╚Ťilor de ap─â; ~corie (v. -corie2), s. f., mod de r─âsp├«ndire a plantelor hidrocore; ~corm (v. -corm), s. n., tulpin─â subacvatic─â sau plutitoare; ~cratic (v. -cratic), adj., relativ la mi╚Öc─ârile suprafe╚Ťei m─ârilor ╚Öi oceanelor, provocate de schimb─ârile volumului de ap─â; ~criptofite (v. cripto-, v. -fit), s. f. pl., plante cu organele vegetative scufundate complet ├«n ap─â; ~cultur─â (v. -cultur─â), s. f., procedeu de cultivare a plantelor ├«n ap─â sau ├«n solu╚Ťii nutritive, renun╚Ť├«ndu-se la p─âm├«nt; ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la legile mi╚Öc─ârii lichidelor; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel2), s. n., hidrocefalie asociat─â cu hipersecre╚Ťie ventricular─â; ~enterocel (v. entero-, v. -cel2), s. n., enterocel complicat cu hidrocel; ~enteromfal (v. enter/o-, v. -omfal), s. n., hernie ombilical─â complicat─â cu o aglomerare de serozit─â╚Ťi ├«n sacul herniar; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate a plantelor fa╚Ť─â de ap─â; ~fan (v. -fan), s. n., substan╚Ť─â mineral─â u╚Öoar─â ╚Öi poroas─â, constituind o varietate de opal; ~fil─â (v. -fil2), s. f., frunz─â a hidrofitelor; ~file (v. -fil1), adj., s. f. pl., 1. adj., Care are afinit─â╚Ťi pentru ap─â, care se ├«mbib─â u╚Öor cu ap─â. 2. s. f. pl., Plante la care polenizarea se face prin intermediul apei; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Proprietate a unei substan╚Ťe de a fi hidrofil─â. 2. Capacitate a ╚Ťesuturilor organice de a absorbi apa. 3. Caracteristic─â a plantelor hidrofile; ~fit─â (v. -fit), adj., s. f., (plant─â) adaptat─â la via╚Ťa acvatic─â; ~fitologie (v. fito-, v. -logie1), s. f., studiul plantelor de ap─â; ~fob (v. -fob), adj., s. m. ╚Öi f., 1. adj., (Despre substan╚Ťe) Care nu intr─â niciodat─â ├«n combina╚Ťie cu apa. 2. adj., (Despre plante) Care nu se poate dezvolta ├«ntr-un mediu cu un grad ridicat de umezeal─â. 3. adj., s. m. ╚Öi f., (Persoan─â) care sufer─â de hidrofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., 1. Team─â patologic─â de ap─â. 2. Proprietate a unei substan╚Ťe de a fi hidrofob─â; ~fon (v. -fon), s. n., aparat pentru semnalizarea sub ap─â cu ajutorul sunetelor, format din microfoane ac╚Ťionate electromagnetic; ~for (v. -for), adj., s. n., 1. adj., (Despre ╚Ťesuturi) Care ├«nmagazineaz─â sau care conduce apa. 2. s. n., Instala╚Ťie mecanic─â pentru ├«mpingerea apei din conducte la o anumit─â ├«n─âl╚Ťime; ~fug (v. -fug), adj., (despre un material) care nu permite p─âtrunderea umidit─â╚Ťii sau a apei; ~game (v. -gam), adj., s. f. pl., (plante) la care florile se polenizeaz─â ├«n ap─â sau la suprafa╚Ťa acesteia; ~gamie (v. -gamie), s. f., fertilizare a plantelor sub ap─â sau deasupra acesteia; ~gen (v. -gen1), s. n., element chimic gazos, incolor, inodor, insipid ╚Öi inflamabil, ob╚Ťinut prin electroliza apei; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de ├«mbibare cu ap─â a rocii-mam─â; ~genoliz─â (v. geno-1, v. -liz─â), s. f., reac╚Ťie simultan─â de hidrogenare ╚Öi de rupere a unei catene de atomi de carbon; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n hidrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul distribu╚Ťiei ╚Öi genezei apelor subterane; ~grad (v. -grad), s. n., unitate de m─âsur─â a nivelului apelor curg─âtoare, egal─â cu a zecea parte din amplitudinea maxim─â; ~graf (v. -graf), s. m. ╚Öi n., 1. s. m., Specialist ├«n hidrografie. 2. s. n., Grafic care indic─â varia╚Ťia nivelului sau debitului unui curs de ap─â,[1] egal─â cu a zecea parte din amplitudinea maxim─â; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul apelor de suprafa╚Ť─â dintr-o regiune. 2. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu elaborarea h─âr╚Ťilor marine; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., grafic care indic─â varia╚Ťia nivelului sau debitului unui curs de ap─â ├«ntr-o anumit─â unitate de timp; ~hemartroz─â (v. hem/o-, v. -artroz─â), s. f., rev─ârsare de lichid serohematic ├«n cavitatea articular─â; ~hematoree (v. hemato-, v. -ree), s. f., pierdere seroas─â sau serohematic─â; ~hernie (v. -hernie), s. f., infiltrare a ╚Ťesutului conjunctiv cu lichide ╚Öi reducere a depozitului adipos subcutanat; ~izobat─â (v. izo-, v. -bat1), s. f., curb─â care une╚Öte punctele de pe suprafa╚Ťa unui teren ├«n dreptul c─ârora ad├«ncimea nivelului hidrostatic este constant─â ├«ntre dou─â ad├«ncimi conven╚Ťionale; ~izodinam─â (v. izo-, v. -dinam), s. f., curb─â reprezent├«nd grafic suprafa╚Ťa de depresiune creat─â ├«ntr-un strat acvifer sub ac╚Ťiunea ╚Öi ├«n timpul dren─ârii acestuia; ~izohips─â (v. izo-, v. -hips─â), s. f., linie care une╚Öte punctele de pe un teritoriu av├«nd aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime a nivelului apei freatice; ~izopiez─â (v. izo-, v. -piez─â), s. f., linie care une╚Öte punctele cu acela╚Öi nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent; ~izoterm─â (v. izo-, v. -term), s. f., linie care une╚Öte punctele cu aceea╚Öi temperatur─â a apei din rocile acvifere respective; ~lacolit (v. laco-, v. -lit1), s. n., form─â pozitiv─â de relief cu aspect circular din zonele subpolare, av├«nd ├«n substrat o lentil─â de ghea╚Ť─â acoperit─â cu un material mineral; ~lit (v. -lit1), s. n., hidrur─â de calciu; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., 1. Proces de descompunere a unor compu╚Öi prin ac╚Ťiunea apei. 2. Reac╚Ťie chimic─â ├«ntre un compus organic ╚Öi ap─â, care se produce ├«n prezen╚Ťa unui catalizator; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n hidrologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â propriet─â╚Ťile fizice, chimice ╚Öi mecanice ale apelor de la suprafa╚Ťa scoar╚Ťei terestre; ~manie (v. -manie), s. f., tendin╚Ť─â patologic─â de a se arunca ├«n ap─â; ~megaterm (v. mega-, v. -term), adj., (despre plante) care reclam─â mult─â ap─â ╚Öi c─âldur─â; ~meningocel (v. meningo-, v. -cel2), s. n., hernie ├«n afara cutiei craniene a membranelor creierului, ├«mpinse de lichidul cefalorahidian; ~metalurgie (v. metal/o-, v. -urgie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul solu╚Ťiilor apoase; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â circula╚Ťia apei ├«n atmosfer─â; ~metrie1 (v. -metrie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de ap─â sau al unei conducte; ~metrie2 (v. -metrie2), s. f., acumulare de lichid seros ├«n cavitatea uterin─â; ~metru1 (v. -metru1), s. n., 1. Aparat pentru m─âsurarea densit─â╚Ťii ╚Öi a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu care se m─âsoar─â nivelul unui curs de ap─â; ~metru2 (v. -metru2), s. n., colec╚Ťie de serozit─â╚Ťi ├«n uter; ~microencefalie (v. micro-, v. -encefalie), s. f., asociere de microcefalie cu hidrocefalie intern─â; ~mielie (v. -mielie), s. f., afec╚Ťiune caracterizat─â prin dilatarea segmentar─â a canalului ependimar; ~mielocel (v. mielo-, v. -cel2), s. n., mielocistocel*; ~morf (v. -mort), adj., (despre teren) ale c─ârui caractere se datoresc prezen╚Ťei temporare sau permanente a apei; ~morfic (v. -morfic), adj., (despre organe vegetale) adaptat la via╚Ťa subacvatic─â; ~morfie (v. -morfie), s. f., hidromorfoz─â*; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie1), s. f., ramur─â a hidrologiei care studiaz─â formele ╚Öi geneza albiilor apelor curg─âtoare sau st─ât─âtoare; ~morfometrie (v. morfo-, v. -metrie1), s. f., ramur─â a hidrografiei care se ocup─â cu determinarea m─ârimilor care caracterizeaz─â dimensiunile ╚Öi forma albiilor apelor; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., totalitatea modific─ârilor structurale ale organelor plantelor acvatice; sin. hidatomorfie, hidromorfe; ~nastie (v. -nastie), s. f., mi╚Öcare de curbare, de ├«nchidere sau de deschidere a florilor, frunzelor etc., ca r─âspuns la varia╚Ťia umidit─â╚Ťii aerului sau a solului; ~pat (v. -pat), adj., care trateaz─â bolile prin hidroterapie; ~patie (v. -patie), s. f., hidroterapie*; ~pexie (v. -pexie), s. f., 1. Fixare a apei ├«n ╚Ťesuturile organismului. 2. ├Änsu╚Öire pe care o prezint─â unele corpuri sau substan╚Ťe de a fixa apa; ~planctofite (v. plancto-, v. -fit), s. f., totalitatea vegetalelor planctonice din ape; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., constituent lichid al protoplasmei; ~plast (v. -plast), s. n., forma╚Ťiune ├«n form─â de vacuol─â ├«n care se produc granule de aleuron─â; ~ragie (v. -ragie), s. f., trecere a apei din plasma sanguin─â ├«n spa╚Ťiile intersti╚Ťiale ale organismului; ~rahiocentez─â (v. rahio-, v. -centez─â), s. f., punc╚Ťie chirurgical─â ╚Öi eliminare a unei cantit─â╚Ťi de lichid ├«n caz de hidropizie a canalului rahidian; ~ree1 (v. -ree), s. f., scurgere cronic─â a unui lichid apos dintr-o mucoas─â inflamat─â; ~sarcocel (v. sarco-, v. -cel2), s. n., sarcocel complicat cu hidrocel vaginal; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., ├«nveli╚Ö de ap─â al globului terestru; ~spor (v. -spor), s. m., spor diseminat prin intermediul apei; ~static (v. -static), adj., referitor la echilibrul fluidelor; ~taxie (v. -taxie), s. f., mi╚Öcare a plasmodiului unor mixomicete sub influen╚Ťa usc─âciunii ├«n direc╚Ťia substratului mai umed sau invers; ~tec─â (v. -tec─â), s. f., fiecare dintre c─âsu╚Ťele chitinoase ├«n care s├«nt ad─âposti╚Ťi polipii hidrozoarelor; ~tehnic (v. -tehnic), adj., referitor la studiul folosirii energiei hidraulice; ~terapie (v. -terapie), s. f., folosirea terapeutic─â a apei la diverse temperaturi, sub form─â de b─âi, aburi, du╚Öuri etc.; sin. hidropatie; ~termoterapie (v. termo-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutic─â a apelor termale; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de realizare a fotografiilor ├«n culori, cu ajutorul unor coloran╚Ťi solubili ├«n ap─â; ~tomie (v. -tomie), s. f., procedeu de disec╚Ťie, const├«nd ├«n injectarea arterelor cu ap─â sub presiune; ~trofie (v. -trofie), s. f., dezvoltare inegal─â a unor p─âr╚Ťi de organe vegetale datorit─â diferen╚Ťei de umiditate; ~trop (v. -trop), adj., referitor la procedeul de fierbere a materiilor prime vegetale, ├«n vederea ob╚Ťinerii de produse fibroase; ~tropic (v. -tropic), s. f., fenomen prin care se m─âre╚Öte solubilitatea ├«n ap─â a combina╚Ťiilor greu solubile, organice sau anorganice; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clas─â de celenterate dulcicole ╚Öi marine, coloniale sau solitare, cuprinz├«nd hidrele ╚Öi meduzele; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., totalitate a hidrotecilor care constituie o colonie fixat─â de hidrozoare.
H s. invar. (tox.) 1. hașiș. 2. heroină.
hidrogen sulfurat expr. (glum.) gaze intestinale, v├ónt, p├ór╚Ť.
or─â sexual─â expr. 1. (de╚Ť.) chemare la ordin. 2. stare de lene.

H dex online | sinonim

H definitie

Intrare: hidrogen
hidrogen substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: hi-dro-gen
h substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: ha╚Ö, h├«
Intrare: h
h substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: ha╚Ö, h├«
Intrare: or─â
or─â substantiv feminin
h substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: ha╚Ö, h├«
oar─â 1 pl. -e substantiv feminin