gătăjel smn vz gătejel

gătejăl smn vz gătejel

gătejel [At: MARIAN, O. I, 304 / V: ~tăj~, ~jăl / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: gătej + -el] 1-2 smn (Pop) Gătej (1) (mic) Si: gătejișor. 3 sm (Olt; fig; irn) Băiat sau bărbat pipernicit (care face pe sfătosul). 4 sm (Orn; pop) Pitulice (1). 5 (Orn; pop) Păntăruș. 6 sn (Pop; lpl) Mâncare ciobănească făcută (la foc de vreascuri) din urdă dulce și zer Cf jintuit. 7 sn (Mol; lpl) Mâncare din brânză, apă, ceapă și mălai.

gătejél (reg.) s. n., pl. gătejéle

gătejél s. n., pl. gătejéi

GĂTEJÉL s. v. pitulice.

gătejel m. Zool. numele bucovinean al sfredelușului (care petrece prin găteje].

gătejél m., pl. éĭ (d. gătej, adică „mititel”). Trans. Sfredeluș.

gătejel s. v. PITULICE.