gălbeni vi, vtr [At: DA / Pzi: ~nesc / E: galben] 1-3 (Îvp) A (se) îngălbeni. gălbini vi, vtr vz gălbeni GĂLBENEÁ, gălbenele,
s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate și cu flori galbene (Rorippa amphibia).
2. (La
pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii (Ranunculus aureus).
3. (La
pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor:
a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata);
b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris);
c) drețe (Lysimachia nummularia). –
Galben +
suf. -ea.
GĂLBENÍ, gălbenesc,
vb. IV.
Intranz.,
tranz. și
refl. (
Înv. și
pop.) A (se) îngălbeni. [
Var.:
gălbiní vb. IV] – Din
galben. GĂLBINÍ vb. IV
v. gălbeni. ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc,
vb. IV.
Intranz.,
refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid;
p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [
Var.: (
pop.)
îngălbiní vb. IV] –
În +
galben. ÎNGĂLBINÍ vb. IV
v. îngălbeni. GĂLBENEÁ, gălbenele,
s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate, cu flori galbene, care crește în locuri umede (Rorippa amphibia).
2. (La
pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii, care crește în regiuni înalte (Ranunculus aureus).
3. (La
pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor:
a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata);
b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris);
c) drețe (Lysimachia nummularia). –
Galben +
suf. -ea.
GĂLBENÍ, gălbenesc,
vb. IV.
Intranz.,
tranz. și
refl. (
Înv. și
pop.) A (se) îngălbeni. [
Var.:
gălbiní vb. IV] – Din
galben. GĂLBINÍ vb. IV
v. gălbeni. ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc,
vb. IV.
Intranz.,
refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid;
p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [
Var.: (
pop.)
îngălbiní vb. IV] –
În +
galben. ÎNGĂLBINÍ vb. IV
v. îngălbeni. GĂLBENEÁ, gălbenele,
s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene și cu frunze lungi, în formă de lance; crește prin mlaștini și bălți sau prin ape lin curgătoare (Rorippa amphibia).
2. (La
pl.) Plantă erbacee cu flori galbene și fructe reunite în spic (Ranunculus pedatus).
GĂLBENÍ vb. IV
v. îngălbeni. GĂLBINÍ vb. IV
v. îngălbeni. ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc,
vb. IV.
Intranz. și
refl. A deveni galben, palid;
p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊
Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional)
îngălbiní (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212),
gălbení (RUSSO, O. 51),
gălbiní (ȘEZ. I 171)
vb. IV.
ÎNGĂLBINÍ, vb. IV
v. îngălbeni. gălbeneá (plantă)
s. f.,
art. gălbeneáua,
g.-d. art. gălbenélei;
pl. gălbenéle,
art. gălbenélele
gălbení (a ~) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. gălbenésc,
imperf. 3
sg. gălbeneá;
conj. prez. 3 să gălbeneáscă
îngălbení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îngălbenésc,
imperf. 3
sg. îngălbeneá;
conj. prez. 3 să îngălbeneáscă
gălbeneá (bot. ) s. f., art. gălbeneáua, g.-d. art. gălbenélei; pl. gălbenéle gălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenésc, imperf. 3 sg. gălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbeneáscă îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă GĂLBENEÁ s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniță, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoșului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoșului. 4. v. păștiță. GĂLBENÉLE s. pl. v. drețe, duminecea, filimică, floare-de-leac, iarbă-de-lingoare, lotus, piciorul-cocoșului. GĂLBENÍ vb. v. îngălbeni, ofili, păli, trece, usca, veșteji. ÎNGĂLBENÍ vb. 1. v. păli. 2. v. ofili. GĂLBENEÁ ~éle f. 1) Plantă erbacee, cu tulpina groasă și înaltă, având frunze crestate și flori galbene, care crește în locuri umede. 2) la pl. Plantă erbacee cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii, cultivată în scopuri decorative și medicinale. /galben + suf. ~ea A ÎNGĂLBENÍ ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben A SE ÎNGĂLBENÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.
îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.
GĂLBENEA s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniță, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoșului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoșului. 4. (Anemone ranunculoides; la pl.) găinușă, păștiță, dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui. gălbenele s. pl. v. DREȚE. DUMINECEA. FILIMICĂ. FLOARE-DE-LEAC, IARBĂ-DE-LINGOARE. PICIORUL-COCOȘULUI. gălbeni vb. v. ÎNGĂLBENI. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEȘTEJI. ÎNGĂLBENI vb. 1. a păli, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.) 2. a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.) gălbení, gălbenesc, vb. tranz., refl. – A (se) îngălbeni. – Din galben (< lat. galbinus) (DEX, MDA). CALENDULA L., GĂLBENELE, fam. Compositae. Gen de plante erbacee, anuale și vivace, originare din sudul Europei, nordul Africii, cca 25 specii, cca 50 cm înălțime. Tulpină cu miros particular, fragilă, erectă, ramificată. Frunze alterne, oblonge pînă la lanceolate, sesile, cu margini ciliate. Fiori (albe, galbene, roșii-portocalii) în capitule mari, terminale, în care florile discului, mascule, sînt sterile, cele radiale, fertile. Fructul, achenă lungă, țepoasă. a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.