găibăra vr [At: I. CR. II, 109 / V: ghib~ / Pzi: gaibăr / E: ctm gaibă + cățăra] (Reg; gmț) A se cățăra.

GĂIBĂRÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

gắĭbăr și zgáĭbăr (mă), a -á v. refl. (d. gaĭbără). Fam. Iron. Mă agăț, mă atîrn, mă cocoțez: copiiĭ se zgáĭbăraŭ pin copacĭ.

zgáĭbăr (mă), V. gaĭbăr.

găibăra vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.