găbăși vt vz găbji

găbji vt [At: CONTEMPORANUL III, 292 / V: ~bși, ~băși / Pzi: ~jesc / E: gabj(ă) + -i] 1 (Pop) A prinde pe neașteptate și fără putință de scăpare pe cineva care a fugit și s-a ascuns Si: a înhăța, a găbui (1). 2 A fura. 3 (Mol) A prinde pe cineva la strâmtoare. 4 (Reg) A bate.

găbși vt vz găbji

GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.

GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.

GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A prinde (pe cineva) fără veste, a pune mîna pe... V. găbui. S-a juruit să facă faptă crîncenă și să tragă de-a binelea cu pușca, de i s-o întîmpla să mai găbjească vreun hoțoman de flăcău prin curte. POPA, V. 9. S-a pus la pîndă hoața și pe unul l-a găbjit. CONTEMPORANUL, III 292.

găbjí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjésc, imperf. 3 sg. găbjeá; conj. prez. 3 să găbjeáscă

găbjí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjésc, imperf. 3 sg. găbjeá; conj. prez. 3 sg. și. pl. găbjeáscă

GĂBJÍ vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.

A GĂBJÍ ~ésc tranz. pop. (ființe) A prinde pe neașteptate și cu putere. /v. a găbui

găbjì v. Mold. a apuca, a pune mâna. [Origină necunoscută].

găbjésc (nord), găbuĭésc (est) și găbujésc (Cov.) v. tr. (vrus. gabatĭ, a strîmtora, pol. gabać, a prinde. Rudă cu căpuĭesc și zăpsesc). Fam. Pun gabja, prind, apuc: a găbji un hoț. Găbjesc, îndes, bucșesc, umplu tare: lulea găbjită de tutun. – Și gîbjesc (Suc.) și găpșesc (Pt.): îl găpșise asupra faptuluĭ (Simion Mehedințĭ, CL. Febr. 1910, 7). V. gîmb.

găbji vb. v. APUCA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.

găbji, găbjesc v. t. 1. a pune mâna (pe cineva), a înhăța (ceva) 2. (pol.) a prinde un infractor