gâscoi sm [At: (a. 1765) IORGA. S. D. XIII, 255 / Pl: ~ / E: gâscă + -oi] (Orn; Trs; Mol) Gânsac (1).

GÎSCÓI, gîscoi, s. m. (Rar) Gîscan. Zece gîște ș-un gîscoi. SEVASTOS, N. 291.

GÂSCÓI, gâscoi, s. m. (Rar) Gâscan. – Din gâscă + suf. -oi.