gârgălắu1, gârgălauă, s.n. – (reg.) Cocor (Grus grus) (ALR, 1961: 696; Borșa). – Et. nec.

gârgălắu2, gârgălăi, (gâlgălău), s.m. – (reg.; fig.) Cârciumar: „De când beu la gârgălău / Nice clopu’ nu-i a meu. / De când beu la gârgăleasă / N-am nemic pe lângă casă” (Bârlea, 1924, II: 168). – Din gâl „care imită sunetul produs de lichide”, cf. a gâlgâi „a sorbi zgomotos o băutură”.

gârgălắu1, -auă, s.n. – Cocor (Grus grus) (ALR 1961: 696; Borșa). – Et. nec.

gârgălắu2, -i, s.m. – (peiorativ) Cârciumar: „De când beu la gârgălău / Nice clopu nu-i a meu. / De când beu la gârgăleasă / N-am nemic pe lângă casă” (Bârlea 1924 II: 168). – Din gâl „care imită sunetul produs de lichide”, cf. a gâlgâi „a sorbi zgomotos o băutură”, probabil contaminat cu gârlă „apă curgătoare”.