gâmfa vt [At: ALEXICI, L. P., 207/20 / V: ~fla, gumfla / Pzi: gâmf, (rar) ~fez / E: lat conflare, cf îngâmfa] (Pop; rar) Umfla.

gâmfla vt vz gâmfa

gâmfá vb. I (înv.) a (se) umfla.

îngî́nf (mă), a -á v. refl. (din *îngînflu, d. lat. gon-flare îld. con-flare, a sufla, a forma; it. gonfiare, a unfla, de unde și fr. gonfler. V. su-flu, un-flu). Mă unflu de mîndrie, de vanitate: prostu se îngînfă. – Într’un descîntec din Banat: Bubă, nu înfla, nu gînfa = nu te unfla (Șez. 35, 109).