Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1098425:

gâlgâi [At: DONICI, F. II, 39 / V: (reg) gălgăi, ~găi[1] / Pzi: gâlgâi și ~esc / E: gâl-gâl] 1 vi (D. lichide) A curge cu zgomot printr-un vas cu gâtul strâmt Si: (nob) a gâlgăni (1), a gâlgări (1). 2 vi A curge cu un zgomot ritmic Si: (nob) a gâlgăni (2), a gâlgări (2). 3 vt A bea cu înghițituri mari, făcând un zgomot ritmic Si: (nob) a gâlgăni (3), a gâlgări (3). 4 vt A fuma, făcând să gâlgâie apa dintr-o narghilea Si: (nob) a gâlgăni (4), a gâlgări (4). 5 vt (Nob) A cânta trecând de la registrul normal al vocii la falset, în maniera iodlerului. 6 (D. ape, sânge etc.) A curge în valuri mari Si: (nob) a gâlgăni (5), a gâlgări (5). 7 (D. apă care fierbe) A clocoti. 8 (Pan; d. foc) A izbucni în flăcări mari Si: (nob) a gâlgăni (7), a gâlgări (7). 9 (Pan; d. fum) A ieși în vălătuci mari Si: (nob) a gâlgăni (8), a gâlgări (8). 10 (Fig; d. un drum, o stradă) A fi plin de forfota oamenilor. 11 (Rar; d. gaiță) A cânta. corectată

Gâlgâi dex online | sinonim

Gâlgâi definitie