guzgan definitie

2 intrări

16 definiții pentru guzgan

GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. – Cf. guz.
GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. – Cf. guz.
GUZÁN s. m. v. guzgan.
GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. Prințul Grigore, mic de statură, gheboșat, cu picioare crăcănate, subțiri ca fusele, cu mustăți lungi, cănite și cu ochi de guzgan, te măsura de sus pînă jos. PAS, L. I 105. De-o bucată de vreme, într-o magazie de lemnărie de lîngă plutonul nostru, se puieziseră guzgani. SADOVEANU, O. VI 308. – Variantă: (Mold.) guzán (ȘEZ. II 142) s. m.
guzgán s. m., pl. guzgáni
guzgán s. m., pl. guzgáni
GUZGÁN s. (ZOOL.) 1. v. șobolan. 2. (Rattus norvegicus) șobolan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț.
GUZGAN-DE-MÚNTE s. v. belhiță, chițcan.
GUZGÁN ~i m. Mamifer rozător asemănător cu șoarecele, dar de talie mai mare, care trăiește în preajma locuințelor, aducând daune mari omului; șobolan. /Din reg. guz + suf. ~an
guzán, guzáni, s.m. (reg., înv.) guzgan, șobolan.
guzgán, guzgáni, s.m. (reg.) 1. șobolan, chițcan. 2. (fig.) om zgârcit.
guzan m. Mold. V. guzgan.
guzgan m. Mold. 1. chițcan: guzgan de câmp; 2. fig. sgârcit: ești un guzgan AL. [Compromis din guziu și chițcan].
guzán (nord) și guzgán (sud și vest) m. (d. guz cu sufixu -an și -gan, ca în puĭgan). Chițcan, șobolan, ghĭorlan, șoarice.
GUZGAN s. (ZOOL.) 1. (Mus decumanus) șobolan, (reg.) chițcan, chițoran, cloțan, gherlan, ghiorțan, grivan, guz, hîrciog, hîrț, lostun, mioarcă, miogîrțan, mitorlan, mițorgan, pășoi, pință, pîțoc, popîndău, popînzac, poponeț, poțoc, sobol, spurc, șoacăț, șomîc, țușcan, zezeran. 2. (Rattus norvegicus) șobolan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț.
guzgan-de-munte s. v. BELHIȚĂ. CHIȚCAN.

guzgan dex

Intrare: guzgan
guzgan substantiv masculin
guzan substantiv masculin
Intrare: guzgan-de-munte
guzgan-de-munte substantiv masculin