Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru guvernor

GUVERNÓR, guvernori, s. m. (Rar) Persoană însărcinată în trecut cu educația unui tânăr nobil sau a unui fiu de suveran. – Din fr. gouverneur.
GUVERNÓR, guvernori, s. m. Persoană însărcinată în trecut cu educația unui tânăr nobil sau a unui fiu de suveran. – Din fr. gouverneur.
GUVERNÓR, guvernori, s. m. (Ieșit din uz) Persoană însărcinată cu educația unui tînăr nobil sau a unui fiu de domnitor. Elisabeta, cunoscînd meritul prințului Cantemir, îl numi sfetnic de taină și avea gînd a-l alege guvernor micului țarevici. NEGRUZZI, S. II 151.
guvernór (rar) s. m., pl. guvernóri
guvernór s. m., pl. guvernóri
GUVERNÓR s.m. (Rar) Persoană însărcinată în trecut cu educarea și cu supravegherea unui tânăr nobil sau a unui fiu de domnitor. [< fr. gouverneur].
GUVERNÓR s. m. persoană însărcinată în trecut cu educația unui tânăr (nobil). (< fr. gouverneur)
GUVERNÓR ~i m. înv. 1) Persoană care îngrijește și educă copiii într-o familie de nobili sau de suverani. 2) v. GUVERNATOR. /<fr. gouverneur, germ. Gouverneur
guvernor m. cel ce dirijează în familie educațiunea unui băiat.
*guvernór m. (fr. gouverneur, care e forma fr. îld. rom. guvernator). Pedagog, educator (al unuĭ băĭat de om bogat).

guvernor definitie

guvernor dex

Intrare: guvernor
guvernor substantiv masculin admite vocativul