Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru guvernat

GUVERN├ü, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ÔÖŽ (Rar) A conduce, a ├«ndruma conduita cuiva. ÔÖŽ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumit─â construc╚Ťie. ÔÇô Din fr. gouverner.
GUVERN├ü, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ÔÖŽ (Rar) A conduce, a ├«ndruma conduita cuiva. ÔÖŽ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumit─â construc╚Ťie. ÔÇô Din fr. gouverner.
GUVERN├ü, guvernez, vb. I. Tranz. (Folosit ╚Öi absolut) A conduce, a dirija un stat, un popor. ÔÖŽ (Rar) A conduce, a ├«ndruma conduita cuiva. Trebuin╚Ť─â s─â fie guvernat, Mai mult dec├«t oricine avea neap─ârat. MACEDONSKI, O. I 258.
guverná (a ~) vb., ind. prez. 3 guverneáză
guvern├í vb., ind. prez. 1 sg. guvern├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. guverne├íz─â
GUVERN├ü vb. a c├órmui, a conduce, a dirigui, a domni, a st─âp├óni, (├«nv. ╚Öi pop.) a obl─âdui, (├«nv.) a birui, a chivernisi, a duce, a oc├órmui, a pov─â╚Ťui. (A ~ ╚Ťara ├«n pace.)
GUVERN├ü vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A men╚Ťine sau a schimba direc╚Ťia de deplasare a unei nave cu ajutorul c├órmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare].
GUVERN├ü vb. tr. 1. a exercita autoritatea politic─â; a conduce un stat. ÔŚŐ a dirija, a conduce o nav─â. 2. a-╚Öi domina, a-╚Öi st─âp├óni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, g├ónduri) a exercita o influen╚Ť─â puternic─â. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumit─â construc╚Ťie. (< fr. gouverner)
guvern├í (guvern├ęz, guvern├ít), vb. ÔÇô A conduce un stat, un popor. Lat. gubernare, fr. gouverner. ÔÇô Der. guvern, s. n., din it. governo; gubernie, s. f. (├«nv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvern─âm├«nt, s. n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s. m.; guvernant─â, s. f.; guvernant, s. m., toate din fr.
A GUVERN├ü ~├ęz tranz. 1) (state, popoare) A dirija st├ónd ├«n fruntea guvernului; a c├órmui. 2) (persoane sau conduita lor) A sus╚Ťine cu sfaturi, cu recomanda╚Ťii; a pov─â╚Ťui; a sf─âtui; a ├«ndruma; a ├«nv─â╚Ťa. /<fr. gouverner
guvernà v. a conduce cu autoritate, a dirija: a guverna un Stat.
*guvern├ęz v. tr. (fr. gouverner, it. governare, d. lat. g┼şbernare, vgr. kybern├ío, conduc corabia sa┼ş statu. V. chivernisesc). Administrez, conduc un stat: regele guverneaz─â ╚Ťara ╚Öi domne╚Öte peste supu╚Öi─ş lu─ş.
GUVERNA vb. a c├«rmui, a conduce, a dirigui, a domni, a st─âp├«ni, (├«nv. ╚Öi pop.) a obl─âdui, (├«nv.) a birui, a chivernisi, a duce, a oc├«rmui, a pov─â╚Ťui. (A ~ ╚Ťara ├«n pace.)
LE ROI R├ëGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domne╚Öte, nu guverneaz─â ÔÇô Principiul monarhiei parlamentare enun╚Ťat ├«n febr. 1830 de A. Thiers.
LOCUS REGIT ACTUM (lat.) locul guverneaz─â actul ÔÇô Formul─â utilizat─â ├«n dreptul interna╚Ťional privat. Un act se ├«ntocme╚Öte ├«n conformitate cu legisla╚Ťia statului pe teritoriul c─âruia a fost ├«ncheiat.

Guvernat dex online | sinonim

Guvernat definitie

Intrare: guvernat
guvernat participiu
Intrare: guverna
guverna conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv