guvernare definitie

2 intrări

25 definiții pentru guvernare

GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. – Din fr. gouverner.
GUVERNÁRE, guvernări, s. f. Acțiunea de a guverna; perioadă în care un guvern își exercită activitatea. – V. guverna.
GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. – Din fr. gouverner.
GUVERNÁRE, guvernări, s. f. Acțiunea de a guverna; perioadă în care un guvern își exercită activitatea. – V. guverna.
GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A conduce, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. Trebuință să fie guvernat, Mai mult decît oricine avea neapărat. MACEDONSKI, O. I 258.
GUVERNÁRE, guvernări, s. f. 1. Acțiunea de a guverna; conducere a unui stat sau a unei unități administrative. Sfaturile populare constituie forma de guvernare cea mai democratică din istoria poporului nostru. IST. R.P.R. 736. 2. Perioadă în care un guvern își exercită activitatea.
guverná (a ~) vb., ind. prez. 3 guverneáză
guvernáre s. f., g.-d. art. guvernắrii; pl. guvernắri
guverná vb., ind. prez. 1 sg. guvernéz, 3 sg. și pl. guverneáză
guvernáre s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări
GUVERNÁ vb. a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povățui. (A ~ țara în pace.)
GUVERNÁRE s. 1. cârmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpânire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ țării de către Sfat.) 2. conducere, guvernământ, regim. (S-a instaurat o nouă ~ în acel stat.)
GUVERNÁ vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare].
GUVERNÁRE s.f. Acțiunea de a guverna și rezultatul ei; timp cât durează un guvern sau o formă de guvernământ. ♦ Conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. [< guverna].
GUVERNÁ vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o navă. 2. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție. (< fr. gouverner)
GUVERNÁRE s. f. 1. acțiunea de a guverna; timp cât durează un guvern. 2. conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. (< guverna)
guverná (guvernéz, guvernát), vb. – A conduce un stat, un popor. Lat. gubernare, fr. gouverner. – Der. guvern, s. n., din it. governo; gubernie, s. f. (înv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvernămînt, s. n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s. m.; guvernantă, s. f.; guvernant, s. m., toate din fr.
A GUVERNÁ ~éz tranz. 1) (state, popoare) A dirija stând în fruntea guvernului; a cârmui. 2) (persoane sau conduita lor) A susține cu sfaturi, cu recomandații; a povățui; a sfătui; a îndruma; a învăța. /<fr. gouverner
GUVERNÁRE ~ări f. 1) v. A GUVERNA. 2) Perioadă în care un guvern își exercită puterea. /v. a guverna
guvernà v. a conduce cu autoritate, a dirija: a guverna un Stat.
*guvernéz v. tr. (fr. gouverner, it. governare, d. lat. gŭbernare, vgr. kybernáo, conduc corabia saŭ statu. V. chivernisesc). Administrez, conduc un stat: regele guvernează țara și domnește peste supușiĭ luĭ.
GUVERNA vb. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (A ~ țara în pace.)
GUVERNARE s. (POLITICĂ) 1. cîrmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpînire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) cîrmă. (~ țării de către sfat.) 2. conducere, regim. (S-a instaurat o nouă ~ în acel stat.)
LE ROI RÉGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers.
LOCUS REGIT ACTUM (lat.) locul guvernează actul – Formulă utilizată în dreptul internațional privat. Un act se întocmește în conformitate cu legislația statului pe teritoriul căruia a fost încheiat.

guvernare dex

Intrare: guverna
guverna conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: guvernare
guvernare substantiv feminin