guvernământ definitie

12 definiții pentru guvernământ

GUVERNĂMẤNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din fr. gouvernement.
GUVERNĂMẤNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din fr. gouvernement.
GUVERNĂMÎ́NT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În expr.) Formă de guvernămînt = regim politic de conducere, a unui stat. Forma monarhică de guvernămînt este foarte învechită și nu corespunde vremurilor noastre. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. 2. (În statele cu regim monarhic absolut și în dictaturile fasciste) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului.
guvernămấnt s. n., (unități teritorial-administrative) pl. guvernămínte
guvernământ s. n., (unități teritorial administrative) pl. guvernămínte
GUVERNĂMÂNT s. v. guvernare.
GUVERNĂMÂNT s.n. 1. (Rar) Puterea executivă a unui stat; guvern. ◊ Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele țări) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. [Pl. -minte. / cf. fr. gouvernement].
GUVERNĂMÂNT s. n. 1. guvernare. ♦ formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (în unele țări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. (< fr. gouvernement)
GUVERNĂMÂNT ~mínte n. 1): Formă de ~ formă de conducere politică a unui stat. 2) (în unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. /<fr. gouvernement
guvernământ n. gubernie.
*guvernamént n., pl. e (fr. gouvernement, it. governamento). Acțiunea de a guverna. Constituțiunea unuĭ stat: forma de guvernament a Româniiĭ e monarhică. – Fals guvernămînt.
GUVERNĂMÎNT s. (POLITICĂ) regim.

guvernământ dex

Intrare: guvernământ
guvernământ substantiv neutru