GUVÉRN, guverne, s. n. Organ central al statului care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).

GUVÉRN, guverne, s. n. Organ de stat care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).

GUVÉRN, guverne, s. n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. Marea Adunare Națională are în competența sa directă... formarea Guvernului Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 18.

guvérn s. n., pl. guvérne (dar: Guvernul României)

guvérn-marionétă (-ri-o-) s. n., pl. guvérne-marionétă

guvérn s. n., pl. guvérne

guvérn-marionétă s. n. (sil. -ri-o-), pl. guvérne-marionétă

GUVÉRN s. 1. v. consiliu de miniștri. 2. v. stăpânire.

GUVÉRN s.n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. [Cf. it. governo, fr. gouverne(ment)].

GUVÉRN s. n. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II). (< uoverna)

GUVÉRN ~e n. Organ suprem al unui stat având putere executivă și de dispoziție; organ central al administrației de stat; consiliu de miniștri. /Din a guverna

guvern n. 1. constituțiunea unui Stat: guvern monarhic; 2. cei ce guvernează: guvern liberal.

*guvérn n., pl. e (d. fr. gouvernement și it. governo, guvern). Constituțiunea unuĭ stat, guvernament: guvern monarhic. Oameniĭ care guvernează statu: guvern conservator.

GUVERN s. (POLITICĂ) 1. cabinet, consiliu de miniștri, (înv.) minister. (O ședință de lucru a ~.) 2. cîrmuire, stăpînire. (Ce zice ~?)

guvérn-marionétă s. n. (pol.) Guvern manipulat de forțe aflate în umbră ◊ „Bătrânul de Mellery, potențial colaboraționist, este tentat să accepte un post ministerial într-un guvern-marionetă.” R.lit. 14 II 85 p. 22 (din guvern + marionetă)