Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru guvern

GUV├ëRN, guverne, s. n. Organ central al statului care exercit─â puterea executiv─â; cabinet, consiliu de mini╚Ötri. ÔÇô Din guverna (derivat regresiv).
GUV├ëRN, guverne, s. n. Organ de stat care exercit─â puterea executiv─â; cabinet, consiliu de mini╚Ötri. ÔÇô Din guverna (derivat regresiv).
GUV├ëRN, guverne, s. n. Organ suprem executiv ╚Öi de dispozi╚Ťie al puterii de stat. Marea Adunare Na╚Ťional─â are ├«n competen╚Ťa sa direct─â... formarea Guvernului Republicii Populare Rom├«ne. CONST. R.P.R. 18.
guv├ęrn s. n., pl. guv├ęrne (dar: Guvernul Rom├óniei)
guv├ęrn-marion├ęt─â (-ri-o-) s. n., pl. guv├ęrne-marion├ęt─â
guv├ęrn s. n., pl. guv├ęrne
guv├ęrn-marion├ęt─â s. n. (sil. -ri-o-), pl. guv├ęrne-marion├ęt─â
GUVÉRN s. 1. v. consiliu de miniștri. 2. v. stăpânire.
GUV├ëRN s.n. Organ suprem executiv ╚Öi de dispozi╚Ťie al puterii de stat. [Cf. it. governo, fr. gouverne(ment)].
GUVÉRN s. n. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II). (< uoverna)
GUV├ëRN ~e n. Organ suprem al unui stat av├ónd putere executiv─â ╚Öi de dispozi╚Ťie; organ central al administra╚Ťiei de stat; consiliu de mini╚Ötri. /Din a guverna
guvern n. 1. constitu╚Ťiunea unui Stat: guvern monarhic; 2. cei ce guverneaz─â: guvern liberal.
*guv├ęrn n., pl. e (d. fr. gouvernement ╚Öi it. governo, guvern). Constitu╚Ťiunea unu─ş stat, guvernament: guvern monarhic. Oameni─ş care guverneaz─â statu: guvern conservator.
GUVERN s. (POLITIC─é) 1. cabinet, consiliu de mini╚Ötri, (├«nv.) minister. (O ╚Öedin╚Ť─â de lucru a ~.) 2. c├«rmuire, st─âp├«nire. (Ce zice ~?)
guv├ęrn-marion├ęt─â s. n. (pol.) Guvern manipulat de for╚Ťe aflate ├«n umbr─â ÔŚŐ ÔÇ×B─âtr├ónul de Mellery, poten╚Ťial colabora╚Ťionist, este tentat s─â accepte un post ministerial ├«ntr-un guvern-marionet─â.ÔÇŁ R.lit. 14 II 85 p. 22 (din guvern + marionet─â)

Guvern dex online | sinonim

Guvern definitie

Intrare: guvern
guvern substantiv neutru
Intrare: guvern-marionet─â
guvern-marionet─â substantiv neutru
  • silabisire: -ri-o-