Dicționare ale limbii române

2 intrări

15 definiții pentru guvern

GUVÉRN, guverne, s. n. Organ central al statului care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).
GUVÉRN, guverne, s. n. Organ de stat care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).
GUVÉRN, guverne, s. n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. Marea Adunare Națională are în competența sa directă... formarea Guvernului Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 18.
guvérn s. n., pl. guvérne (dar: Guvernul României)
guvérn-marionétă (-ri-o-) s. n., pl. guvérne-marionétă
guvérn s. n., pl. guvérne
guvérn-marionétă s. n. (sil. -ri-o-), pl. guvérne-marionétă
GUVÉRN s. 1. v. consiliu de miniștri. 2. v. stăpânire.
GUVÉRN s.n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. [Cf. it. governo, fr. gouverne(ment)].
GUVÉRN s. n. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II). (< uoverna)
GUVÉRN ~e n. Organ suprem al unui stat având putere executivă și de dispoziție; organ central al administrației de stat; consiliu de miniștri. /Din a guverna
guvern n. 1. constituțiunea unui Stat: guvern monarhic; 2. cei ce guvernează: guvern liberal.
*guvérn n., pl. e (d. fr. gouvernement și it. governo, guvern). Constituțiunea unuĭ stat, guvernament: guvern monarhic. Oameniĭ care guvernează statu: guvern conservator.
GUVERN s. (POLITICĂ) 1. cabinet, consiliu de miniștri, (înv.) minister. (O ședință de lucru a ~.) 2. cîrmuire, stăpînire. (Ce zice ~?)
guvérn-marionétă s. n. (pol.) Guvern manipulat de forțe aflate în umbră ◊ „Bătrânul de Mellery, potențial colaboraționist, este tentat să accepte un post ministerial într-un guvern-marionetă.” R.lit. 14 II 85 p. 22 (din guvern + marionetă)

guvern definitie

guvern dex

Intrare: guvern
guvern substantiv neutru
Intrare: guvern-marionetă
guvern-marionetă substantiv neutru
  • silabisire: -ri-o-