Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru guturai

GUTUNÁR s. n. v. guturai.
GUTUR├üI, guturaiuri, s. n. Boal─â contagioas─â (cu caracter epidemic) provocat─â de virusuri, care const─â ├«n inflamarea acut─â a mucoasei nazale, fiind ├«nso╚Ťit─â de o bogat─â secre╚Ťie apoas─â; coriz─â. [Pl. ╚Öi: guturaie. ÔÇô Var.: (reg.) gutun├ír s. n.] ÔÇô Lat. *gutturalium (< guttur ÔÇ×g├ót, g├ótlejÔÇŁ).
GUTUNÁR s. n. V. guturai.
GUTUR├üI, guturaiuri, s. n. Boal─â contagioas─â (cu caracter epidemic) provocat─â de virusuri, care const─â ├«n inflamarea acut─â a mucoasei nazale, fiind ├«nso╚Ťit─â de o bogat─â secre╚Ťie apoas─â; coriz─â. [Var.: (reg.) gutun├ír s. n.] ÔÇô Lat. *gutturalium (< guttur ÔÇ×g├ót, g├ótlejÔÇŁ).
GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală microbiană la oameni, provenită din răceală și constînd în inflamarea mucoasei nazale. Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53. Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74.
guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie
guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie
GUTURÁI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)
gutur├íi (-ie), s. n. ÔÇô R─âceal─â, coriz─â. ÔÇô Var. gutunar. Lat. gutt┼şr─ülia, pl. de la gutt┼şr─ülis (DAR; REW 3930), cf. lat. gutturnia ÔÇ×tumoris inflatioÔÇŁ. Var. indic─â o ├«ncruci╚Öare cu sb. g├║ntura, guntura─Ź, cr. guntunar (Scriban; dup─â DAR, de la gutt┼şr─ülis ÔÇ║ guturar, cu disimilare). ÔÇô Der. gutur─âi, vb. (a avea guturai); gutur─âios, adj. (care are guturai, r─âcit); gutur─âni, vb. (a r─âci).
GUTUR├üI ~iuri n. Boal─â const├ónd ├«n inflama╚Ťia mucoasei nazale, cauzat─â de r─âceal─â sau de infec╚Ťie ╚Öi manifestat─â prin str─ânuturi dese ╚Öi secre╚Ťie nazal─â apoas─â. [Pl. ╚Öi guturaie] /<lat. gutturalium
guturaiu n. inflama╚Ťiunea mucoasei nazale. [Lat. *GUTTURALIUM (din GUTTUR, g├ót)].
gutun├ír (est ╚Öi Tel.) n., pl. ur─ş ╚Öi e, ╚Öi gutur├í─ş (vest) n., pl. ur─ş (bg. guturak, -ra─Ź, butur├í─Ź, botur├í─Ź, de unde ╚Öi megl. b├║tur, butur─â, butur├íchi, gutura─ş; s├«rb. g├║ntura, gunt├║rac, cr. guntunar). Coriz─â, troahn─â, o boal─â microbian─â provenit─â din r─âceal─â ╚Öi caracterizat─â pin astuparea nasulu─ş ╚Öi l─âcr─âmare. V. catar.
gutun─âr├ęsc (est) ╚Öi gutur─â─ş├ęsc (vest) v. tr. ├Ämboln─âvesc de gutunar: ─şarna asta ne-a gutun─ârit pe to╚Ť─ş. V. refl. Ne-am gutun─ârit. Ma─ş des ca part. gutun─ârit.
GUTURAI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)

Guturai dex online | sinonim

Guturai definitie

Intrare: guturai (pl. -e)
guturai 2 pl. -e substantiv neutru
gutunar substantiv neutru
guturai 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: gutur─âi
gutur─âi