guturai definitie

14 definiții pentru guturai

GUTUNÁR s. n. v. guturai.
GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Pl. și: guturaie. – Var.: (reg.) gutunár s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).
GUTUNÁR s. n. V. guturai.
GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Var.: (reg.) gutunár s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).
GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală microbiană la oameni, provenită din răceală și constînd în inflamarea mucoasei nazale. Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53. Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74.
guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie
guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie
GUTURÁI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)
guturái (-ie), s. n. – Răceală, coriză. – Var. gutunar. Lat. guttŭrālia, pl. de la guttŭrālis (DAR; REW 3930), cf. lat. gutturnia „tumoris inflatio”. Var. indică o încrucișare cu sb. gúntura, gunturač, cr. guntunar (Scriban; după DAR, de la guttŭrālis › guturar, cu disimilare). – Der. guturăi, vb. (a avea guturai); guturăios, adj. (care are guturai, răcit); guturăni, vb. (a răci).
GUTURÁI ~iuri n. Boală constând în inflamația mucoasei nazale, cauzată de răceală sau de infecție și manifestată prin strănuturi dese și secreție nazală apoasă. [Pl. și guturaie] /<lat. gutturalium
guturaiu n. inflamațiunea mucoasei nazale. [Lat. *GUTTURALIUM (din GUTTUR, gât)].
gutunár (est și Tel.) n., pl. urĭ și e, și guturáĭ (vest) n., pl. urĭ (bg. guturak, -rač, buturáč, boturáč, de unde și megl. bútur, butură, buturáchi, guturaĭ; sîrb. gúntura, guntúrac, cr. guntunar). Coriză, troahnă, o boală microbiană provenită din răceală și caracterizată pin astuparea nasuluĭ și lăcrămare. V. catar.
gutunărésc (est) și guturăĭésc (vest) v. tr. Îmbolnăvesc de gutunar: ĭarna asta ne-a gutunărit pe toțĭ. V. refl. Ne-am gutunărit. Maĭ des ca part. gutunărit.
GUTURAI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)

guturai dex

Intrare: guturai (pl. -e)
guturai 2 pl. -e substantiv neutru
gutunar substantiv neutru
guturai 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: guturăi
guturăi