gutunar definitie

15 definiții pentru gutunar

GUTUNÁR s. n. v. guturai.
GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Pl. și: guturaie. – Var.: (reg.) gutunár s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).
GUTUNÁR s. n. V. guturai.
GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Var.: (reg.) gutunár s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).
GUTUNÁR s. n. (Mold.) Guturai. Viu eu în persoană; în orice caz, nu înainte de a-mi trece gutunarul. CARAGIALE, O. VII 36. Iar m-o prins gutunaru. ALECSANDRI, T. I 317.
GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală microbiană la oameni, provenită din răceală și constînd în inflamarea mucoasei nazale. Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53. Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74.
guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie
guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie
GUTURÁI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)
guturái (-ie), s. n. – Răceală, coriză. – Var. gutunar. Lat. guttŭrālia, pl. de la guttŭrālis (DAR; REW 3930), cf. lat. gutturnia „tumoris inflatio”. Var. indică o încrucișare cu sb. gúntura, gunturač, cr. guntunar (Scriban; după DAR, de la guttŭrālis › guturar, cu disimilare). – Der. guturăi, vb. (a avea guturai); guturăios, adj. (care are guturai, răcit); guturăni, vb. (a răci).
GUTURÁI ~iuri n. Boală constând în inflamația mucoasei nazale, cauzată de răceală sau de infecție și manifestată prin strănuturi dese și secreție nazală apoasă. [Pl. și guturaie] /<lat. gutturalium
gutunar n. Mold. guturaiu: m’a prins un gutunar de cele tătărești AL.
guturaiu n. inflamațiunea mucoasei nazale. [Lat. *GUTTURALIUM (din GUTTUR, gât)].
gutunár (est și Tel.) n., pl. urĭ și e, și guturáĭ (vest) n., pl. urĭ (bg. guturak, -rač, buturáč, boturáč, de unde și megl. bútur, butură, buturáchi, guturaĭ; sîrb. gúntura, guntúrac, cr. guntunar). Coriză, troahnă, o boală microbiană provenită din răceală și caracterizată pin astuparea nasuluĭ și lăcrămare. V. catar.
GUTURAI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)

gutunar dex

Intrare: gutunar
gutunar substantiv neutru
Intrare: guturai (pl. -e)
guturai 2 pl. -e substantiv neutru
gutunar substantiv neutru
guturai 1 pl. -uri substantiv neutru