Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru gust─âri

GUST├üRE, gust─âri, s. f. 1. Faptul de a gusta. 2. (Concr.) M├óncare (rece, luat─â ├«n fug─â, ├«n cantitate mic─â, ├«ntre mesele obi╚Önuite). ÔÇô V. gusta.
GUST├üRE, gust─âri, s. f. 1. Faptul de a gusta. 2. (Concr.) M├óncare (rece, luat─â ├«n fug─â, ├«n cantitate mic─â, ├«ntre mesele obi╚Önuite). ÔÇô V. gusta.
GUST├üRE, (2) gust─âri, s. f. Faptul de a gusta. 1. Aprecierea gustului (unei b─âuturi sau unei m├«nc─âri). Cri╚Öm─âreasa... m─â strig─â: VinÔÇÖ b─âiete! ╚śi s─â gust vinul ├«mi dete... B─âui vinul de gustare. ALECSANDRI, P. P. 265. 2. M├«ncare (de obicei rece, luat─â ├«n fug─â, ├«n cantitate mic─â). R─âm├«nea totdeauna un codru de p├«ine ╚Öi mai r─âm├«nea vreo bucat─â de br├«nz─â ╚Öi vreo ro╚Öie. Astea erau gustarea ta pe la orele patru. PAS, Z. I 38. S─â nu te duci acu╚Öica. Mai stai ni╚Ťel, s─â-╚Ťi dea Stanca o gustare. SADOVEANU, M. C. 32. Pune-╚Ťi... icri╚Öoare moi c├«t se poate de multe ╚Öi altceva de gustare ├«n buzun─ârile dulamei. CREANG─é, A. 121. ÔŚŐ Gustare de diminea╚Ť─â = prima mas─â din zi, masa de diminea╚Ť─â. 3. (Regional) Timpul c├«nd se ia masa. M├«ni, pe la gustare, M─â scot turcii la pierzare. ╚śEZ. I 109.
gustáre s. f., g.-d. art. gustắrii; (mâncăruri) pl. gustắri
gustáre s. f., g.-d. art. gustării; (mâncăruri) pl. gustări
gust─âr├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. gust─âr├ęsc, 3 sg. gust─âr├ę╚Öte; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. gust─âre├ísc─â
GUSTÁRE s. v. aperitiv.
GUSTÁRE s. v. dejun, prânz.
GUST─éR├Ź vb. v. gusta.
GUST├üRE ~─âri f. 1) v. A GUSTA. 2) Fel de m├óncare, de obicei rece, servit─â ├«n cantit─â╚Ťi mici ╚Öi la repezeal─â. /v. a gusta
gustare f. 1. ac╚Ťiunea de a gusta; 2. dejun.
gust─âr├Č v. a gusta pu╚Ťin c├óte pu╚Ťin.
gust├íre f. Ac╚Ťiunea de a gusta. Pr├«nz mic: a servi c─âl─âtorilor o gustare.
gust─âr├ęsc v. tr. (d. gustare). M─ân├«nc pu╚Ťin din toate: nÔÇÖa m├«ncat, ci numa─ş a gust─ârit.
GUSTARE s. aperitiv, (înv.) zacuscă. (A luat numai o ~.)
gustare s. v. DEJUN. PRÎNZ.
gust─âri vb. v. GUSTA.
gust├íre, gust─âri, s.f. ÔÇô M├óncare rece ├«ntre mese. ├Än Maramure╚Ö: pr├ónz, dejun: ÔÇ×Haida la noi pe gustareÔÇŁ (Memoria, 2001: 63). ÔÇ×Maramure╚Öenii la dejun ├«i zic pr├ónz, gustare, iar m├óncarea de dup─â-amiaz─â, ├«ntre orele 16.00-17.00 e ojin─âÔÇŁ (B├órlea, 1924). ÔÇô Din gusta (DEX, MDA).
gust├íre, gust─âri, s.f. ÔÇô M├óncare rece ├«ntre mese. ├Än Maramure╚Ö: pr├ónz, dejun: ÔÇ×Haida la noi pe gustareÔÇŁ (Memoria 2001: 63). ÔÇ×Maramure╚Öenii la dejun ├«i zic pr├ónz, gustare, iar m├óncarea de dup─â-amiaz─â, ├«ntre orele 16.00-17.00 e ojin─âÔÇŁ (B├órlea 1924). ÔÇô Din gusta (< lat. gustare).

Gust─âri dex online | sinonim

Gust─âri definitie

Intrare: gustare
gustare substantiv feminin
Intrare: gust─âri
gust─âri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a