GURĂÍ, pers. 3 gúrăie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. – Gură + suf. -ăi.

GURĂÍ, pers. 3 gúrăie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. – Gură + suf. -ăi.

GURĂÍ, pers. 3 gúrăie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunetele caracteristice speciei căreia îi aparține; a gînguri. Din cînd în cînd se auzea cîte o gaiță ori cîte un sturz, turturica gurăia, ciocănitoarea bătea-n scoarța copacului. SLAVICI, O. I 223.

gurăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gúrăie, imperf. 3 sg. gurăiá; conj. prez. 3 să gúrăie

gurăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. gúrăie, imperf. 3 sg. gurăiá