GÚRMĂ, gurme, s. f. Boală infecțioasă a mânjilor și a cailor tineri, manifestată prin febră, catar nazal și abcese ale unor ganglioni. – Din fr. gourme.

GÚRMĂ, gurme, s. f. Boală infecțioasă a mânjilor și a cailor tineri, manifestată prin febră, catar nazal și abcese ale unor ganglioni. – Din fr. gourme.

gúrmă (boală) s. f., g.-d. art. gúrmei; pl. gúrme

gúrmă s. f., g.-d. art. gúrmei; pl. gúrme

GÚRMĂ s. (MED. VET.) (pop.) buba mânzului.

GÚRMĂ s.f. (Vet.) Boală infecțioasă a mânjilor, manifestată prin scurgere nazală și abcese ale ganglionilor limfatici. [< fr. gourme].

GÚRMĂ s. f. boală infecțioasă a mânjilor prin scurgerea nazală și abcese ale ganglionilor limfatici. (< fr. gourme)

GURMĂ s. (MED. VET.) (pop.) buba mînzului.