11 definiții pentru guriță
GURÍȚĂ, gurițe,
s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. –
Gură +
suf. -iță.
GURÍȚĂ, gurițe,
s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. –
Gură +
suf. -iță.
GURÍȚĂ, gurițe,
s. f. 1. Diminutiv al lui
gură. Gurița ta-i rubin, iubito, Cum alta nu mai e pe lume. IOSIF, T. 151. Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. Cum dete de copil, se puse lîngă dînsul, începu să-l lingă și să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135. Haide dar, șopti ea... lipindu-și gurița de buzele lui. EMINESCU, N. 64. Dorul meu în a ta cale... Te dizmiardă nencetat, Și pe dulcea ta guriță... Fură-un dulce sărutat. ALECSANDRI, P. I. 144.
2. Sărut, sărutare. Te las, însă cu condiție să-mi dai o guriță. ALECSANDRI, T. I 39. Mîndră, mîndruleana mea, Roagă-te de maică-ta Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiță... Să dai badiului guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367.
guríță s. f.,
g.-d. art. guríței;
pl. guríțe
guríță s. f., g.-d. art. guríței; pl. guríțe GURÍȚĂ s. v. piscoaie, vrană.
GURÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la gură) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune; sărut. /gură + suf. ~iță guriță f.
1. gură mică;
2. fam. sărutare;
3. piscoiul morii de vânt.
guríță f., pl. e. Fam. Gură mică. Sărutare, bot (ca lat. ósculum, sărutare, d. os, gură).
guriță s. v. PISCOAIE. VRANĂ. guriță s. f. sg. (
dim. apelativ) tip simpatic; șmecher.
Guriță dex online | sinonim
Guriță definitie
Intrare: guriță
guriță substantiv feminin