gurguța definitie

4 definiții pentru gurguța

gurguțá, gurguțéz, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. a se fuduli.
gurguțà v. 1. a se cocoța; 2. fig. a se fuduli. [Formă amplificată din gogoț].
cocóț și -éz (Munt.), cucúț și -éz (Trans.). gogóț și -éz (Mold. Munt.), gurgúț și -éz (Mold.) și popóț și -éz (Munt.), v. tr. (rudă cu cucă, cucuĭ, gurguĭ, cocuță. – El cocoață, să cocoațe). Pun ceva prea sus: a cocoța un pahar pe dulap, (fig.), un calic în capu meseĭ. V. refl. Cocoșu s’a cocoțat pe gard, (fig.), Țiganu pe tron.
gurgúț și éz, a v. tr. (V. cocoț). Mold. Cocoț. V. refl. Mă cocoț. Fig. Mă îngîngf, mă fudulesc, mă trufesc, mă sumețesc. – Vechĭ și îng-.

gurguța dex

Intrare: gurguța
gurguța