guguli definitie

6 definiții pentru guguli

GUGULÍ vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.
gugulí, gugulésc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a răsfăța, a râzgâi. 2. (refl.) a se așeza pe vine ghemotoc; a se ciuci.
gugulì v. Mold. V. cocolì.
cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.
gugulésc, V. cocolesc.
guguli vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.

guguli dex

Intrare: guguli
guguli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a