guguștiuc definitie

10 definiții pentru guguștiuc

GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto). ♦ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat. – Din bg. guguštuk.
GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto). ♦ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat. – Din bg. guguštuk.
GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de porumbel sălbatic din neamul turturelei (Streptopelia decaocto). Guguștiuci se chemau în sălciile de la încrucișarea drumeagurilor de țarînă. SADOVEANU, M. C. 178. ♦ Fig. (Familiar) Persoană naivă. Sucise... capul a doi tineri, niște guguștiuci amîndoi. M. I. CARAGIALE, C. 123.
guguștiúc s. m., pl. guguștiúci
guguștiúc s. m., pl. guguștiúci
GUGUȘTIÚC s. (ORNIT.; Streptopelia decaocto) (reg.) porumbel-turcesc.
GUGUȘTIÚC ~ci m. 1) Pasăre asemănătoare cu porumbelul sălbatic, având penaj cenușiu-brun, cu o dungă neagră pe gât, care trăiește în preajma așezărilor omenești. 2) fig. fam. Om naiv și bleg. /<bulg. guguštuk
gugúș (rar) și guguștúc[1] m. (bg. guguška, turturică, d. un masc. inuzitat guguš, care vine d. gugúkam, gúkam, gunguresc; turc. kusgukuk, porumb sălbatic, un fel de cuc). Munt. Olt. Turturică. Fig. (după guguman). Om prost. – În Mold. sud rar guguștĭuc, porumb sălbatic (columba palumbus).
GUGUȘTIUC s. (ORNIT.; Streptopelia decaocto) (reg.) porumbel-turcesc.
guguștiuc, guguștiuci s. m. 1. (intl.) hoț fără experiență. 2. îndrăgostit. 3. om naiv / lipsit de experiență; victimă potențială a unui infractor.

guguștiuc dex

Intrare: guguștiuc
guguștiuc substantiv masculin admite vocativul